3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciochi sf [At: DAMÉ, T. 50 / V: (Dob) cinc~ (reg, prin confuzie cu ciorchine) ciorc~, (Ban, cu rostire dial) șoci / A: ciochină / Pl: ~ne / E: cioacă1, srb čekljun, tc čiqin] (Reg) 1 Partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc. 2 (Îe) A pune (sau a lega sau a atârna, a spânzura) ceva la ~ (sau la ciochine) A nu se mai ocupa de ceva. 3 Cârligul pe care-l poartă uneori țăranii de la munte la brâu. 4 Osul rotund de la glezna piciorului.

ciorchi2 sf vz ciochină

CIOCHÍNĂ, ciochine, s. f. Partea din spate a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc. – Cf. tc. çıkın „raniță, traistă”.

CIOCHÍNĂ, ciochine, s. f. Partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii. – Cf. tc. çıkın „raniță, traistă”.

CIOCHÍNĂ, ciochine, s. f. Partea dindărăt (de obicei bifurcată) a șeii, de care se pot lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii. Diacul Radu, pe Ungă sabia de la oblînc, purta o săneață în curmezișul tarniței și, la ciochine, arcul lui cel scurt și cucura de săgeți. SADOVEANU, N. P. 115. El cîrlanul și-l lua, La ciochine și-l lega Și cu roibul iar ’pleca. ALECSANDRI, P. P. 88. Puse două pistoale la brîu și alte două la ciochina șelei. FILIMON, C. 271.

CIOCHÍNĂ ~e f. 1) Partea dindărăt a șeii (de obicei, bifurcată), de care se poate atârna un bagaj. ◊ A lega (a atârna) la ~ a lăsa în voia soartei. 2) pop. Os rotund de la glezna piciorului. [Sil. cio-chi-] /<turc. çikin

ciochină f. 1. curea la capătul dinapoi al șelei de care drumețul își leagă traista cu merinde: ai să-ți rupi ciochinele umblând CR.; 2. fig. a pune la ciochină, a părăsi, a da uitării; 3. cârlig ce țăranii dela munte poartă la brâu; 4. osul rotund din amândouă părțile la glezna piciorului. [Turc. ČYKYN].

cĭochínă f., pl. e și ĭ (probabil, rudă cu it. ciocca, strugure, dim. ciocchina, și înrudit cu cĭorchină. Cp. cu cîrcel, filamentu răsucit cu care vița se agață ca cu un cîrlig, apoĭ „strugure mic”. Cu turc. čykyn, grop, pachet, n’are legătură). Coada șeleĭ, arcada din apoĭ. Cĭochinare. A pune la cĭochină, a lega în apoĭa șeleĭ, (fig.) a da uĭtăriĭ. A-țĭ rupe cĭochinele degeaba, a umbla degeaba. Cîrlig la unele cingătorĭ țărăneștĭ. Gleznă, oasele proeminente de la gleznă. V. oblînc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciochínă s. f., g.-d. art. ciochínei; pl. ciochíne

ciochínă s. f., g.-d. art. ciochínei; pl. ciochíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciochínă, s. f.1. Partea din spate a șeii. – 2. Cîrlig, cange. – 3. Maleolă, gleznă. Probabil de la cioc „cîrlig”, cu suf. -nă, cf. ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gîndit la tc. çikin „raniță” (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sb. čukalj, čekljun „cîrlig”, care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549). – Der. ciochinar, s. n. (curea, legătură la oblînc).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIOCHINA, com. în jud. Ialomița, pe rîul Ialomița; 3.788 loc. (1991).

CIOCHINĂ subst. 1. – (Am 157; Tec II; 16 B I 187, II 29; 16 A I 46) etc.; Ciochina (Plur; Glos; 17 B II 303); – Badea (AO XIX; Ciochinescul (C. Bog). 2. Ciuchină, 1502 (16 B I 12; D Gorj).

Intrare: Ciochina
Ciochina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciochina
Intrare: Ciochină
Ciochină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciochină
ciochină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciochi
  • ciochina
plural
  • ciochine
  • ciochinele
genitiv-dativ singular
  • ciochine
  • ciochinei
plural
  • ciochine
  • ciochinelor
vocativ singular
plural

ciochină

  • 1. Partea din spate a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Diacul Radu, pe lîngă sabia de la oblînc, purta o săneață în curmezișul tarniței și, la ciochine, arcul lui cel scurt și cucura de săgeți. SADOVEANU, N. P. 115.
      surse: DLRLC
    • El cîrlanul și-l lua, La ciochine și-l lega Și cu roibul iar pleca. ALECSANDRI, P. P. 88.
      surse: DLRLC
    • Puse două pistoale la brîu și alte două la ciochina șelei. FILIMON, C. 271.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A lega (sau a atârna) la ciochină = a lăsa în voia soartei.
      surse: NODEX
  • 2. popular Os rotund de la glezna piciorului.
    surse: NODEX

etimologie:

  • cf. limba turcă çıkın „raniță, traistă”.
    surse: DEX '09 DEX '98