2 intrări
12 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOCHÍNĂ, ciochine, s. f. Partea din spate a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc. – Cf. tc. çıkın „raniță, traistă”.
ciochină sf [At: DAMÉ, T. 50 / V: (Dob) cinc~ (reg, prin confuzie cu ciorchine) ciorc~, (Ban, cu rostire dial) șocină / A: ciochină / Pl: ~ne / E: cioacă1, srb čekljun, tc čiqin] (Reg) 1 Partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc. 2 (Îe) A pune (sau a lega sau a atârna, a spânzura) ceva la ~ (sau la ciochine) A nu se mai ocupa de ceva. 3 Cârligul pe care-l poartă uneori țăranii de la munte la brâu. 4 Osul rotund de la glezna piciorului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCHÍNĂ, ciochine, s. f. Partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii. – Cf. tc. çıkın „raniță, traistă”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIOCHÍNĂ, ciochine, s. f. Partea dindărăt (de obicei bifurcată) a șeii, de care se pot lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii. Diacul Radu, pe Ungă sabia de la oblînc, purta o săneață în curmezișul tarniței și, la ciochine, arcul lui cel scurt și cucura de săgeți. SADOVEANU, N. P. 115. El cîrlanul și-l lua, La ciochine și-l lega Și cu roibul iar ’pleca. ALECSANDRI, P. P. 88. Puse două pistoale la brîu și alte două la ciochina șelei. FILIMON, C. 271.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOCHÍNĂ ~e f. 1) Partea dindărăt a șeii (de obicei, bifurcată), de care se poate atârna un bagaj. ◊ A lega (a atârna) la ~ a lăsa în voia soartei. 2) pop. Os rotund de la glezna piciorului. [Sil. cio-chi-] /<turc. çikin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciochină f. 1. curea la capătul dinapoi al șelei de care drumețul își leagă traista cu merinde: ai să-ți rupi ciochinele umblând CR.; 2. fig. a pune la ciochină, a părăsi, a da uitării; 3. cârlig ce țăranii dela munte poartă la brâu; 4. osul rotund din amândouă părțile la glezna piciorului. [Turc. ČYKYN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭochínă f., pl. e și ĭ (probabil, rudă cu it. ciocca, strugure, dim. ciocchina, și înrudit cu cĭorchină. Cp. cu cîrcel, filamentu răsucit cu care vița se agață ca cu un cîrlig, apoĭ „strugure mic”. Cu turc. čykyn, grop, pachet, n’are legătură). Coada șeleĭ, arcada din apoĭ. Cĭochinare. A pune la cĭochină, a lega în apoĭa șeleĭ, (fig.) a da uĭtăriĭ. A-țĭ rupe cĭochinele degeaba, a umbla degeaba. Cîrlig la unele cingătorĭ țărăneștĭ. Gleznă, oasele proeminente de la gleznă. V. oblînc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciorchină2 sf vz ciochină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ciochínă s. f., g.-d. art. ciochínei; pl. ciochíne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciochínă s. f., g.-d. art. ciochínei; pl. ciochíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciochínă, s. f. – 1. Partea din spate a șeii. – 2. Cîrlig, cange. – 3. Maleolă, gleznă. Probabil de la cioc „cîrlig”, cu suf. -nă, cf. ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gîndit la tc. çikin „raniță” (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sb. čukalj, čekljun „cîrlig”, care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549). – Der. ciochinar, s. n. (curea, legătură la oblînc).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CIOCHINĂ subst. 1. – (Am 157; Tec II; 16 B I 187, II 29; 16 A I 46) etc.; Ciochina (Plur; Glos; 17 B II 303); – Badea (AO XIX; Ciochinescul (C. Bog). 2. Ciuchină, 1502 (16 B I 12; D Gorj).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciochină
- 1. Partea din spate a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii.surse: DEX '09 DLRLC 3 exempleexemple
- Diacul Radu, pe lîngă sabia de la oblînc, purta o săneață în curmezișul tarniței și, la ciochine, arcul lui cel scurt și cucura de săgeți. SADOVEANU, N. P. 115.surse: DLRLC
- El cîrlanul și-l lua, La ciochine și-l lega Și cu roibul iar pleca. ALECSANDRI, P. P. 88.surse: DLRLC
- Puse două pistoale la brîu și alte două la ciochina șelei. FILIMON, C. 271.surse: DLRLC
- surse: NODEX
-
- surse: NODEX
etimologie:
- cf. limba turcă çıkın „raniță, traistă”.surse: DEX '09 DEX '98