2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ciocârlíe1 sf [At: DOMBROWSKY, P. 162-183 / Pl: ~íi / E: ns cf ciocârlan] 1 Pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis). 2 (Îc) ~-de-câmp Specia Alauda arvensis. 3 (îc) ~-de-câmp- surie sau ~-de-țarină, ~-de-vânt Specia Alauda arvensis cantarella. 4 (Îc) ~-de- Bărăgan Specia Melacocoiypha calandra calandra. 5 (Îc) ~-cu-degete-scurte Specia Calandrella cinerea brachydactyla. 6 (Îc) ~-moțată Specia Galerida cristata cristata Si: ciocârlan, ciocârlan-cucuiat, ciocoi, ciocoi-moțat, moșuț, păcurar. 7 (Îc) ~-cu-cioc-subțire Specia Galerida cristata temirostris. 8 (Îc) ~-de-pădure sau ~-de-munte Specia Hullula arborea arborea. 9 (Îc) ~-de-pădure-gălbuie sau ~-unică, ~-fluierătoare Specia Hullula arborea flanescens. 10 ~-urecheată Specia Eremophyla alpeotris flava. 11 (Reg) Femela ciocârlanului. 12 (Îe) Ducă-se (sau ducă-s-ar) învârtindu-se ca ~a Ducă-se să nu se mai întoarcă. 13 (Muz) Melodie care imită trilul ciocârliei (1). 14 Dans popular care imită trilul ciocârliei (1).

ciocârlíe2 sf [At: CIUPALĂ, Pl. / Pl: ~íi / E: nct] 1 (Reg; la plută) Nuia pe care plutașii o așază în cuiele de la cârmă pentru a opri pluta Si: iapă, țenchi. 2 (Olt; Trs) Popă.

ciocârlíe3 sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~ii / E: srb čokrlja] (Înv) Viță de vie tăiată și pusă în pământ spre a prinde rădăcină.

CIOCÂRLÍE, ciocârlii, s. f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mare înălțime (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). – Cf. ciocârlan.

CIOCÂRLÍE, ciocârlii, s. f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). – Cf. ciocârlan.

ciocârlíe s. f., art. ciocârlía, g.-d. art. ciocârlíei; pl. ciocârlíi, art. ciocârlíile

ciocârlíe s. f., art. ciocârlía, g.-d. art. ciocârlíei; pl. ciocârlíi, art. ciocârlíile

CIOCÂRLÍE s. (ORNIT.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) țârloi. 2. ciocârlie moțată (Alauda cristata) = (reg.) ciocoi, moșuț, păcurar.

CIOCÂRLÍE s. (reg.) iapă, țenchi. (~ de legat pluta la mal.)

CIOCÂRLÍE s. v. măsea.

CIOCÂRLÍE1 ~i f. Pasăre cântătoare de câmp, sedentară, de talie mică, cu penajul pestriț, al cărei zbor se caracterizează prin înălțări și coborâri precipitate. [Sil. cio-câr-li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie

CIOCÂRLÍE2 f. mai ales art. 1) Cântec popular care imită trilurile păsării cu același nume. 2) Dans popular, executat după melodia acestui cântec. [Art. ciocârlia; G.-D. ciocârliei; Sil. -li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie

ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laț de frânghie la un cap, cu care plutașii opresc pluta, agățând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaș de viță de vie.

ciocârlie f. 1. pasăre din ordinul vrăbiilor, foarte comună în tot, continentul (Alauda); 2. Mold. un fel de horă; 3. viță de vie tăiată și pusă în pământ spre a prinde rădăcină; 4. nuia ce plutașul o atârnă în cuiele dela cârmă spre a opri pluta. [Derivat dintr’un primitiv ciocârlă, tras din cioc (cf. cocârlă, codârlă) și desemnând pasărea cu ciocul drept și groscior, cum este ciocârlia, care face parte din familia conirostrelor sau a păsărilor cu ciocul tare și conic; sensurile 3 și 4 fac asemenea aluziune la ciocul pasărei, iar sensul 2 se rapoartă la sborul ei caracteristic].

CIOCÎRLÍE, ciocîrlii, s. f. 1. Pasăre mică, de culoare cafenie, foarte ageră la zbor, avînd un ciripit caracteristic, în triluri (Alauda arvensis). Glasurile ciocîrliilor păreau prîsnele de argint în zonele senine ale văzduhului. CAMILAR, TEM. 87. Auzi ciocîrlia tremurîndu-și cîntecul strălucit,parcă ar curge din înalt un pîrăuaș de lumină și triluri de cristal. SADOVEANU, O. IV 416. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. 2. (În forma articulată și în expr. cîntecul ciocîrliei) Numele unui cîntec care imită ciripitul ciocîrliei. Buruiană era vestit pentru cîntecul ciocîrliei. HOGAȘ, H. 44.

ȘOIMUL CIOCÂRLÍILOR s. v. erete.

cĭocîrlíe f. (imit. după cîntecu acesteĭ păsărĭ, după cum se vede și din ardelenescu țirloĭ și țirlug, cĭocîrlie, și din bg. čevrŭliga čuruliga, čučuliga, dan. skovlärken, sued. skoglarken, supt infl. luĭ cĭocîelan. V. ciricăĭ și șofrac. Cp. Bern. 1, 157 și 164). O pasăre călătoare înrudită cu cĭocîrlanu, dar fără moț (alauda arvensis). Nu se pune pe copacĭ și are obiceĭ să zboare sus și să cînte ținîndu-se pe loc în aer. (Este și varietatea alauda arbórea, maĭ mică, și melanocórypha [calandra, tatarica ș. a.], maĭ mare). Est. Un fel de horă și melodia eĭ (V. tril). Ramură de viță tăĭată cu o bucată din ramura maĭ mare și răsădită ca să se prindă. Țăruș care e legat de un pălimar (funie), ĭar acesta de plută și pe care un plutaș îl înfige în mal cînd vrea să oprească pluta din mers.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOCÂRLIE, Livius (n. 1935, Timișoara), critic literar român. Prof. univ. la Timișoara. Studii de poetică din perspectivă semiotică și textualistă („Negru și alb”, „Mari corespondențe”), romane („Un Burgtheater modern”, „Clopotul scufundat”).

CIOCÎRLÍE s. (ORNIT.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiurói, (Transilv.) țîrlói. 2. ciocîrlie moțată (Alauda cristata) = (reg.) ciocói, moșúț, păcurár.

CIOCÎRLÍE s. (reg.) iápă, țenchi. (~ de legat pluta la mal.)

Intrare: ciocârlie
ciocârlie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocârlie ciocârlia
plural ciocârlii ciocârliile
genitiv-dativ singular ciocârlii ciocârliei
plural ciocârlii ciocârliilor
vocativ singular
plural
Intrare: Ciocârlie
Ciocârlie