2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciocâltéu sn vz ciocâltău

ciocălteu n. cuiu prin jugul carului. [Cf. cioacă].

cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOCÂLTÉU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)

CIOCÂLTÉU s. v. măsea.

CIOCÎLTEU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciocîltéu (-éie), s. n.1. Cui, știft, diblu. – 2. La plug, japiță. – Der. ciocîrteu, ciocîltău. Mag. csikoltó (Scriban, Arhiva, 1912).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIOCÂLTEU, Vintilă (1890-1947, n. Plenița, jud. Dolj), biochimist român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniul biochimiei acizilor grași, colesterolului, compușilor azotați etc.

Intrare: Ciocâlteu
Ciocâlteu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciocâlteu
Intrare: ciocâlteu
ciocâlteu substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocâlteu
  • ciocâlteul
  • ciocâlteu‑
plural
  • ciocâlteie
  • ciocâlteiele
genitiv-dativ singular
  • ciocâlteu
  • ciocâlteului
plural
  • ciocâlteie
  • ciocâlteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)