2 intrări

9 definiții

ciocâltéu sn vz ciocâltău

CIOCÂLTÉU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)

CIOCÂLTÉU s. v. măsea.

ciocîltéu (-éie), s. n.1. Cui, știft, diblu. – 2. La plug, japiță. – Der. ciocîrteu, ciocîltău. Mag. csikoltó (Scriban, Arhiva, 1912).

ciocălteu n. cuiu prin jugul carului. [Cf. cioacă].

cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOCÂLTEU, Vintilă (1890-1947, n. Plenița, jud. Dolj), biochimist român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniul biochimiei acizilor grași, colesterolului, compușilor azotați etc.

CIOCÎLTÉU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglíci. (~ la jug.)

Intrare: ciocâlteu
ciocâlteu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocâlteu ciocâlteul
plural ciocâlteie ciocâlteiele
genitiv-dativ singular ciocâlteu ciocâlteului
plural ciocâlteie ciocâlteielor
vocativ singular
plural
Intrare: Ciocâlteu
Ciocâlteu