3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioáncă2 sf vz cionc2

cioáncă1 sf [At: CIUPALĂ, T. 227 / Pl: ~nce / E: mg csonka] (Reg) 1 Unealtă cu un capăt ascuțit și cu celălalt lat, cu care se sapă pământul înțepenit Vz cazma, cioacă. 2 Nuia groasă cu un nod la un capăt și răsucită la celălalt, folosită, ca otgon. 3 (Îs) ~ mărgelată Mod de legat huzerul trunchiului la plută. 4 Lulea cu coadă scurtă.

CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec.

CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec.

cioancă f. Mold. lulea scurtă: își aprinde cioanca CR. [V. cionc].

cĭoáncă f., pl. e și cĭoncĭ (ung. csonka, cĭunt). Nord. Lulea scurtă.

cionc2, ~oáncă [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~nci, ~oánce / E: mg csonka] (Reg) 1 a (D. oameni) Fără un braț. 2 a (D. oi și vite) Fără un corn. 3 a (D. obiecte) Incomplet. 4 sf (Mol; gmț) Pipă cu coada scurtă.

ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fără vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.

CIONC, CIOÁNCẮ, cionci, cioance, adj. (Regional, despre oameni) Fără un braț (v. ciung); (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. ♦ (Substantivat, f.; formație glumeață) Pipă, lulea. Moș Nichifor... își aprinde cioanca. CREANGĂ, P. 125.

CIONC, CIOÁNCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka.

ciung n. Mold. Tr. butuc, buturugă: parcă’s un ciung pârlit AL. [Sau cionc, termen înrudit cu it. cionco, ciung (primitiv: butuc]. ║ a. lipsit de o mână sau de un braț. [Lit. mutilat ca un trunchiu tăiat)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioáncă (reg.) s. f., g.-d. art. cioáncei; pl. cioánce

cioáncă s. f., g.-d. art. cioáncei; pl. cioánce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOÁNCĂ s. v. târnăcop.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cionc1, cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: cioancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioancă
  • cioanca
plural
  • cioance
  • cioancele
genitiv-dativ singular
  • cioance
  • cioancei
plural
  • cioance
  • cioancelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cioancă
Cioancă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cioancă
Intrare: cionc (adj.)
cionc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cionc
  • cioncul
  • cioncu‑
  • cioancă
  • cioanca
plural
  • cionci
  • cioncii
  • cioance
  • cioancele
genitiv-dativ singular
  • cionc
  • cioncului
  • cioance
  • cioancei
plural
  • cionci
  • cioncilor
  • cioance
  • cioancelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cioancă

etimologie:

cionc (adj.)

etimologie: