3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cina vt [At: (a. 1675) GCR I, 223 / Pzi: ~nez / E: lat ceno, -are] 1 A lua masa de seară Si: a cinui. 2 (Îvr) A ospăta pe cineva (seara) Si: a cinui.

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare.

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare.

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. (Mai ales în Transilv.) A lua masa de seară. Să vii și tu acolo, să cinăm împreună pe la 7. CARAGIALE, O. VII 225. Șezură nițel, de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. ISPIRESCU, L. 53. Tranz. Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba. EMINESCU, N. 20. Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? JARNÍK-BÎRSEANU, 54.

A CINÁ ~éz intranz. A lua cina. /<lat. cenare

Cina m. 1. Roman celebru, de mai multe ori consul, partizan al lui Mariu, însângera Roma cu proscripțiunile sale și muri asasinat (84 a. Cr.); 2. descendent al lui Pompeiu, conspiră în contra lui August, care îl iertă (subiectul unei frumoase tragedii de Corneille).

cinà v. a mânca seara. [Lat. CENARE].

ci sf [At: CORESI, EV. 414/1 / V: ciu / Pl: ~ne și (înv) ~ni / E: lat cena] 1 Masă de seară. 2 Mâncare consumată la cină (1). 3 Mâncare pregătită pentru cină (1). 4 (Pex) Dineu. 5 (Pex) Supeu. 6 (Îs) ~na cea de taină Masa Mântuitorului cu apostolii săi, la care a fost instituită taina sfintei euharistii. 7 (Îs) ~na Domnului (sau cea dulce) Sfânta euharistie. 8 (Îs) ~na mortului (sau de apoi) Parastas. 9 (Ban; îs) ~na ursitelor Cină (1) pregătită de moașă a treia seară după nașterea copilului. 10 (Înv; îs) ~na mică Masă care are loc în jurul orei 4 după-amiaza. 11 (Înv; îs) ~na cea bună Masă între orele 9-10 seara. 12 (Înv; îs) ~na mare Masă între orele 10-11 noaptea. 13-16 (Pex) Oră la care se obișnuiește să se ia cina (1,10-12).

CÍNĂ, cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă. ◊ Cina cea de taină = masă luată de Isus Hristos împreună cu apostolii Săi în seara de dinaintea răstignirii. – Lat. cena.

CÍNĂ, cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă – Lat. cena.

CÍNĂ, cine, s. f. (Mai ales în Transilv.) Masa de seară; mîncare pregătită pentru această masă. Frunzărise o gazetă și o aruncase. Aștepta cina. SADOVEANU, N. F. Cina era gata și masa pusă. CARAGIALE, O. II 257. Ochii ei cei cu lumină Mult mă strigă de la cină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33.

CÍNĂ ~e f. 1) Masă luată seara. 2) Mâncare pregătită pentru masa de seară. 3) Timp când se servește masa de seară. [G.-D. cinei] /<lat. cena

cină f. mâncare sau masă de seară; cina Domnului cina lui Hristos cu apostolii în ajunul răstignirii; cina cea de taină, sfânta împărtășire sau cuminecătură. [Lat. CENA].

3) cin, a v. intr. V. cinez.

cínă f., pl. e (lat. cêna, ca plin, senin, lin d. plênus, serênus, lênis; it. pv. sp. cena, pg. cea. Cp. cu geană, pană, din gĕra, pĕnna, cu e scurt). Rar. Prînzu de seară: cina cea de taĭnă. V. masă și ojină.

cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin: s’aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciná (a ~) vb., ind. prez. 3 cineáză

ciná vb., ind. prez. 1 sg. cinéz, 3 sg. și pl. cineáză

cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne

cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne

arată toate definițiile

Intrare: cina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cina
  • cinare
  • cinat
  • cinatu‑
  • cinând
  • cinându‑
singular plural
  • cinea
  • cinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinez
(să)
  • cinez
  • cinam
  • cinai
  • cinasem
a II-a (tu)
  • cinezi
(să)
  • cinezi
  • cinai
  • cinași
  • cinaseși
a III-a (el, ea)
  • cinea
(să)
  • cineze
  • cina
  • cină
  • cinase
plural I (noi)
  • cinăm
(să)
  • cinăm
  • cinam
  • cinarăm
  • cinaserăm
  • cinasem
a II-a (voi)
  • cinați
(să)
  • cinați
  • cinați
  • cinarăți
  • cinaserăți
  • cinaseți
a III-a (ei, ele)
  • cinea
(să)
  • cineze
  • cinau
  • cina
  • cinaseră
Intrare: Cina
Cina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ci
  • cina
plural
  • cine
  • cinele
genitiv-dativ singular
  • cine
  • cinei
plural
  • cine
  • cinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciu
  • ciuna
plural
  • ciune
  • ciunele
genitiv-dativ singular
  • ciune
  • ciunei
plural
  • ciune
  • ciunelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cina

  • 1. A lua masa de seară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: supa 4 exemple
    exemple
    • Să vii și tu acolo, să cinăm împreună pe la 7. CARAGIALE, O. VII 225.
      surse: DLRLC
    • Șezură nițel, de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. ISPIRESCU, L. 53.
      surse: DLRLC
    • Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? JARNÍK-BÎRSEANU, 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

cină ciună

  • 1. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Frunzărise o gazetă și o aruncase. Aștepta cina. SADOVEANU, N. F. 5.
      surse: DLRLC
    • Cina era gata și masa pusă. CARAGIALE, O. II 257.
      surse: DLRLC
    • Ochii ei cei cu lumină Mult mă strigă de la cină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cina cea de taină = masă luată de Isus Hristos împreună cu apostolii Săi în seara de dinaintea răstignirii.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Timp când se servește masa de seară.
      surse: NODEX

etimologie: