3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cimbál sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: it cimbalo, fr cymbale] 1 Cembalo. 2 Cinel2.

CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.

CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.

CIMBÁL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].

CIMBÁL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)

*címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.

chimvál sn [At: DOSOFTEI, PS. 497 / V: ~mbál / Pl: ~uri / E: vsl кумваль] (Înv; mpl) 1 Vechi instrument muzical compus din două jumătăți de glob de aramă care se loveau una cu alta Si: cimbal. 2 (Rar; imp) Clopot.

CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ.

CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul, cimbal. V. talger. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ.

CHIMVÁL, chimvale, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul, producînd un sunet puternic și vibrant. 2. (Arhaizant, rar) Clopot. Larma de aramă a chimvalelor vestea răsăritul soarelui. CAMILAR, TEM. 147. Pe cînd dădea sunet greu și prelung, din cînd în cînd, chimvalul cel mare, monahii își purtau ici-colo rantiile mohorîte. SADOVEANU, F. J. 8.

CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul. 2. (Arh.) Clopot. – Slav (v. sl. kimvalŭ < gr.).

CHIMVÁL ~e n. muz. Vechi instrument de percuție format din două talere de aramă care se lovesc unul de altul. /<sl. kimvalu

cimbale n. pl. instrument de muzică compus din două discuri de alamă ce se lovesc unul de altul: toboșari și muscalagii cu naiul, cu dairaua, cu cimbalele, cu diblele și cu surlele OD. V. țimbală.

chinvál n., pl. e (vsl. kinvalŭ, d. mgr. și ngr. kinvalon, vgr. kýmbalon. V. cimbal și țambal). Vechĭ. Talger (instrument muzical). – Fals chimval.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cimbál s. m., pl. cimbále

cimbál s. n., pl. cimbále

chimvál s. n., pl. chimvále

chimvál s. n., pl. chimvále

arată toate definițiile

Intrare: cimbal
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimbal
  • cimbalul
  • cimbalu‑
plural
  • cimbale
  • cimbalele
genitiv-dativ singular
  • cimbal
  • cimbalului
plural
  • cimbale
  • cimbalelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cimbal
Cimbal nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cimbal
Intrare: chimval
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimval
  • chimvalul
  • chimvalu‑
plural
  • chimvale
  • chimvalele
genitiv-dativ singular
  • chimval
  • chimvalului
plural
  • chimvale
  • chimvalelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimbal
  • cimbalul
  • cimbalu‑
plural
  • cimbale
  • cimbalele
genitiv-dativ singular
  • cimbal
  • cimbalului
plural
  • cimbale
  • cimbalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chimval cimbal

  • 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cimbal taler (vas) talger
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Larma de aramă a chimvalelor vestea răsăritul soarelui. CAMILAR, TEM. 147.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd dădea sunet greu și prelung, din cînd în cînd, chimvalul cel mare, monahii își purtau ici-colo rantiile mohorîte. SADOVEANU, F. J. 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

cimbal

etimologie: