2 intrări

15 definiții

celebíu2, ~íe a vz cilibiu

cilibidáchi smi, ai [At: ALECSANDRI, T. 237 / E: cilibiu + -(d)ache] 1-16 (Individ) cilibiu (3-10).

cilibíu, ~íe [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 8/27 / V: celeb~, chilighíu, ~bi, ~linghíu, țelebí a / Pl: ~íi / E: tc çelebi] (Tcî) 1 sm Titlu dat (mai ales europenilor) de către turci Si: efendi, nobil. 2 sm (Iuz; titlu de politețe) Domn. 3 a Elegant. 4 a Galant. 5 a Grațios. 6 a Frumos. 7 a Curat. 8 a Tras prin inel. 9 a Deosebit. 10 a Delicat.

CILIBÍU, -ÍE, cilibii, adj. (Înv.) Fin, grațios, frumos; politicos, galant. – Din tc. çelebi.

CILIBÍU, -ÍE, cilibii, adj. (Înv.) Fin, grațios, frumos; politicos, galant. – Din tc. çelebi.

CILIBÍU, -ÍE, cilibii, adj. (Învechit) Fin, grațios, frumos. Dă-mi o rimă la pădure.Mure. -... E spălăcită. Dă-mi una mai cilibie. VLAHUȚĂ, O. A. 121. Pui mai cilibiu și mai frumos ca al meu nicăieri n-am putut afla. MARIAN, O. II 40.

cilibíu (înv.) adj. m., f. cilibíe; pl. m. și f. cilibíi

cilibíu adj. m., f. cilibíe; pl. m. și f. cilibíi

cilibíu (cilibíe), adj.1. Nobil, aristocratic. – 2. Elegant, dichisit. – Var. (înv.) celebiu. Mr. cilibi. Tc. çelebi (Roesler 607; Șeineanu, II, 100; Lokotsch 407; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζελεπής, bg. čelebija, it. celebi (Battisti, II, 842). – Der. cilibilîc, s. n. (politețe, urbanitate). Astăzi ambele cuvinte se folosesc numai cu sens ironic.

CILIBÍU ~e (~i) înv. (despre persoane) Care manifestă politețe; galant; politicos. /<turc. çelebi

celebiu (cilibiu) a. și m. 1. odinioară, titlu de politeță, analog lui chir: celebiu Dumitrache; 2. distins, nobil: celebii dela Fanar AL.; 3. azi, elegant (sens mai ales popular): coconaș cilibiu; 4. Mold. bine făcut, svelt de corn. [Turc. ČELEBI].

cilibíŭ, -íe adj. (maĭ vechĭ celebiŭ, d. turc. čelebi, domn, stăpîn, nobil; ngr. tselebis. Acest cuv. e luat de la Tătarĭ, la care înseamnă „teolog, savant” și era adresat fiilor sultanuluĭ, ĭar azĭ numaĭ creștinilor, ca și domnule saŭ chir. Se zicea și'n România cilibi Ion, domnu Ion). Fam. Nobil, elegant, distins, civilizat, amabil. V. hagiŭ, jupîn, arhon.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CILIBIA, com. în jud. Buzău; 2.031 loc. (1991). Stație de c. f.

Intrare: cilibiu
cilibiu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cilibiu cilibiul cilibie cilibia
plural cilibii cilibiii cilibii cilibiile
genitiv-dativ singular cilibiu cilibiului cilibii cilibiei
plural cilibii cilibiilor cilibii cilibiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cilibia
Cilibia