3 intrări

9 definiții

cíci1 i [At: ȘEZ. III, 189 / E: ns cf ci2, cic, cícă3, cícă4] (Trs) Cuvânt cu care se cheamă caprele Si: cicina.

cici2 smp [At: VICIU, GL. / E: mg cisk] (Trs) Tăiței groși.

cíci s.m. pl. (reg.) tăiței.

Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor.

cic1 sm [At: BĂCESCU, P. 163 / V: cec (pl: cecuri) sn / Pl: cíci / E: nct] (Iht; Trs) Țipar (Missgurnus fossilis).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cíci, (cicea), adj. – (reg.) 1. Frumos, drăguț: „S-o făcut lelia cicică / Cu fărină din potică” (Bârlea, 1924, II: 295). 2. (s.f.) Lucru scump, de preț: „Porția musai să iasă. / De unde focu-a ieși / Dacă umblă după cicí” (Bârlea, 1924, II: 190). – Var. a lui cicea, creație expresivă infantilă (DER); din ucr. čiča (DA, MDA).

cíci, cicea, adj. – 1. Frumos, drăguț: „S-o făcut lelia cicică / Cu fărină din potică” (Bârlea 1924 II: 295). 2. (s.f.) Lucru scump, de preț: „Porția musai să iasă / De unde focu-a ieși / Dacă umblă după cicí” (Bârlea 1924 II: 190). – Creație expresivă infantilă (DER).

Intrare: cici
cici
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: cic
cic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cic cicul
plural cici cicii
genitiv-dativ singular cic cicului
plural cici cicilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cici
Cici
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.