5 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

chitái [At: TDRG / V: ~tán sn / Pl: ? / E: rs китaй] (Iuz) 1 sm Chinez. 2 sn Stofa de bumbac pentm căptușeală.

chitái s.m. și n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.) chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptușeală, șifon.

chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan, pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin.

chițái i [At: MAT. FOLK. I, 516 / A: chíțai / E: fo] 1 Redă sunetul produs de animale care chițăie. 2 (Fig) Redă scârțâitul unor obiecte.

chițăí vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâí, ~țcăí, ~țcuí, ~țií, ~țuí / Pzi (3): ~țăie / E: chiț] 1 (D. șoareci și șobolani) A scoate sunete ascuțite. 2 (Fig; d. obiecte) A scârțâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita.

chițâí v vz chițăi

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.

CHIȚCĂÍ, pers. 3 chîțcăie, vb. IV. Intranz. A chițăi.

chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie

chițăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá

A CHIȚĂÍ pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi

A CHIȚCĂÍ pers. 3 chíțcăie intranz. (despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.

Chitaiu n. pârâu, lac și sat în jud. Bolgrad.

chițăì v. a striga cu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].

chițcăì v. 1. se zice de țipătul ascuțit și prelung al greierilor, cățeilor și șobolanilor; 2. fig. a ocărî și a alunga ca pe un câine: bărbați ticăiți si. chitcăiți CR. [Formă amplificată din chițăi].

Intrare: chițăi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chițăi chițăire chițăit chițăind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) chițăie (să) chițăie chițăia chițăi chițăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) chițăie (să) chițăie chițăiau chițăi chițăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chițcăi chițcăire chițcăit chițcăind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) chițcăie (să) chițcăie chițcăia chițcăi chițcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) chițcăie (să) chițcăie chițcăiau chițcăi chițcăiseră
Intrare: chitai
chitai
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chitai chitaiul
plural chitai chitaii
genitiv-dativ singular chitai chitaiului
plural chitai chitailor
vocativ singular
plural
chitai
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chitai chitaiul
plural chitaiuri chitaiurile
genitiv-dativ singular chitai chitaiului
plural chitaiuri chitaiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chitai
Chitai
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Chitai Chitaiul
plural
genitiv-dativ singular Chitai Chitaiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: chițâi
chițâi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: chițai
chițai
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.