opțiuni
  • info

4 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chitai [At: TDRG / V: ~tan sn / Pl: ? / E: rs китай] (Iuz) 1 sm Chinez. 2 sn Stofa de bumbac pentru căptușeală.

chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan, pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin.

CHIȚĂI, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚĂI, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚCĂI vb. IV v. chițăi.

chiscui v vz chițăi

chitan sn vz chitai

chițai i [At: MAT. FOLK. I, 516 / A: chițai / E: fo] 1 Redă sunetul produs de animale care chițăie. 2 (Fig) Redă scârțâitul unor obiecte.

chițăi vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâi, ~țcăi, ~țcui, ~ții, ~țui / Pzi: 3 ~țăie / E: chiț] 1 (D. șoareci și șobolani) A scoate sunete ascuțite. 2 (Fig; d. obiecte) A scârțâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita. corectat(ă)

chițâi v vz chițăi

chițcăi v vz chițăi

chițcui v vz chițăi

chiții v vz chițăi

chițui v vz chițăi

ghițui v vz chițui

CHIȚĂI, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.

A CHIȚĂI pers. 3 chițăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi

Chitaiu n. pârâu, lac și sat în jud. Bolgrad.

chițăì v. a striga cu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].

chíțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ.

chíțcăĭ și chíțcuĭ saŭ -ĭésc, V. chíțăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chițăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chițăie, imperf. 3 pl. chițăiau; conj. prez. 3 să chițăie

chițăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chițăie, imperf. 3 sg. chițăia; conj. prez. 3 să chițăie

chițăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chițăie, imperf. 3 sg. chițăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHITAI s. v. chinez.

chitai s. v. CHINEZ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chitai s.m. și n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.) chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptușeală, șifon.

Intrare: chitai
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitai
  • chitaiul
  • chitaiu‑
plural
  • chitai
  • chitaii
genitiv-dativ singular
  • chitai
  • chitaiului
plural
  • chitai
  • chitailor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitai
  • chitaiul
  • chitaiu‑
plural
  • chitaiuri
  • chitaiurile
genitiv-dativ singular
  • chitai
  • chitaiului
plural
  • chitaiuri
  • chitaiurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Chitai
Chitai
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Chitai
  • Chitaiul
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • Chitaiului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: chițai
chițai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chițăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițăi
  • chițăire
  • chițăit
  • chițăitu‑
  • chițăind
  • chițăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • chițăie
 (să)
  • chițăie
  • chițăia
  • chițăi
  • chițăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • chițăie
 (să)
  • chițăie
  • chițăiau
  • chițăiră
  • chițăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițcăi
  • chițcăire
  • chițcăit
  • chițcăitu‑
  • chițcăind
  • chițcăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • chițcăie
 (să)
  • chițcăie
  • chițcăia
  • chițcăi
  • chițcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • chițcăie
 (să)
  • chițcăie
  • chițcăiau
  • chițcăiră
  • chițcăiseră
ghițui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiții
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițcui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chițăiverb

  • 1. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • format_quote Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. DLRLC
    • format_quote Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
etimologie:
  • Chiț + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.