2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chirón sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: ucr керон] (Reg) Conducătorul unei echipe la exploatarea unei păduri.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chirón, chiróni, s.m. (reg.) conducător de echipă; vătaf, zavist.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Chiron, fiul lui Cronus, era cel mai vestit și mai înțelept dintre centauri, priceput în tainele lecuirii, iscusit la vînătoare și meșter în arta muzicii. Locuia într-o peșteră, pe muntele Pelion. Înțelept și bun din fire, Chiron era prietenul neprețuit al oamenilor. El a fost cel care l-a ajutat și apărat pe Peleus, i-a crescut și i-a educat pe Achilles, pe Iason și pe Asclepius. Se spunea că însuși Apollo l-ar fi avut drept dascăl pe Chiron. Cu ocazia luptei lui Heracles cu centaurii, Chiron a fost lovit din greșeală de către erou (v. și Centauri). Pradă unor dureri îngrozitoare pe care, cu toată arta sa în ale lecuirii, nu le-a putut alina, Chiron s-a retras într-o peșteră, unde și-a așteptat sfîrșitul. Fiind nemuritor, nu și-a putut găsi însă liniștea decît după ce Prometheus, care era muritor, a primit să facă schimb cu el, dezlegîndu-l în felul acesta de nemurire.

CHIRON (în mitologia greacă), cel mai bun și mai înțelept dintre centauri. L-a educat pe Ahile, pe Iason și pe Asclepios. Rănit din greșeală de către Heraklis în timpul luptei cu centaurii. Ca să-și curme suferința, i-a oferit lui Prometeu nemurirea, în schimbul morții sale.

Philyrides, denumire purtată de centaurul Chiron, fiul Philyrei.

Intrare: chiron
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiron
  • chironul
  • chironu‑
plural
  • chironi
  • chironii
genitiv-dativ singular
  • chiron
  • chironului
plural
  • chironi
  • chironilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chiron
Chiron nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chiron
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)