CHIRIN lat. Quirinus. I. 1. Chirina f. (16 A IV 169); olt. (Cand 129). II. Cu schimbarea p. fin.: 1. Chiran (Mar.) 2. Chirean, 1608 (Sd XI 276); -a (Sd XXII); 1605 (RI XX 257). 3. Chiran/o jup. (17 B III 441); -ov (17 B II 349). 4. Chirânuș, I. (Bîr; Chirănaș, Nas. (Sd VII 304); III. Contaminat cu Chera nume bărbătesc (Partea II-a): 1. Cheran (Olt); -a ar. 2. Cherano frate cu Tudor, Pătru și Dobra (17 B II 416). 3. Cherănoiu, C, (Tg.-Jiu).