chipér, chipărát, -úș, V. piper, -at, -uș.

ciuper sm vz chiper

pipér m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. pipéri, d. vgr. pepérion, dim. d. péperi, cuv. indian saŭ persic; lat. pĭper, it. pépe, pv. pebre, fr. poivre. V. pebrină). O plantă erbacee piperacee tîrîtoare saŭ agățătoare care produce niște bobițe verzĭ la început, apoĭ roșiĭ, și la urmă negre și care e originară din sud-estu Asiiĭ (piper nigrum). Bobițele eĭ uscate, care-s aromatice și caustice și se întrebuințează ca condiment întregĭ orĭ pisate. S. m. Est. Ardeĭ. Piper negru, piper propriŭ zis. Piper roș, ardeĭ. – În est pop. chipér.

CHIPER subst. 1. – act.; Chiperiu fam.; Chiperești s. 2. Cf. Chipirceni s.