opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chindeu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~diu, chen~, cingeu, (hiperurbanism) findeu / Pl: ~eie, (înv) ~eauă / E: mg kendö] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuințată ca legătură de cap sau pentru șters fața și mâinile sau ca podoabă la icoană ori la ferestre. 5 Năframă.

CHINDEU, chindee, s. n. (Reg.) Ștergar, năframă. – Magh. kenkdö.

chindéŭ n., pl. eĭe (ung. kendö). Trans. Ștergar, prosop.

chendeu sn vz chindeu

chindiu1 sn vz chindeu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHINDEU s. v. prosop, șervet, ștergar.

chindeu s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chindeu (chindeie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chindeu, chindeie, s.n. (reg.) 1. basma înflorată, bariș, maramă, tulpan. 2. prosop, ștergar, șervet. 3. podoabă din pânză albă cu flori, așezată la ferestre sau la icoană.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHINDEU gr. Kινδαῖος, lat. Quindeus, nume probabil trac (Barnea și P.Năsturel, în rev. Ortodoxia VI p. 586); cf. și Kινδαίας sau Kινδέος. 1. Prob. Chindă b., olt. (RI VI 263). 2. Cu s protetic: Schinda t. în m-ții Buzăului. 3. Pentru Cîndea propus de P. Năsturel ca derivat etimologic din Chindeas, v. Candidus II.

Intrare: Chindeu
Chindeu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chindeu
Intrare: chindeu
chindeu1 (pl. -ee) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chindeu
  • chindeul
  • chindeu‑
plural
  • chindee
  • chindeele
genitiv-dativ singular
  • chindeu
  • chindeului
plural
  • chindee
  • chindeelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N55)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chindiu
  • chindiul
plural
  • chindii
  • chindiile
genitiv-dativ singular
  • chindiu
  • chindiului
plural
  • chindii
  • chindiilor
vocativ singular —
plural —
chindeu2 (pl. -eie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chindeu
  • chindeul
  • chindeu‑
plural
  • chindeie
  • chindeiele
genitiv-dativ singular
  • chindeu
  • chindeului
plural
  • chindeie
  • chindeielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chindeu, chindee / chindiu, chindiisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.