4 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHILIM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

chilim2 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc kilim] 1 Covor (turcesc), cu două fețe. 2 Scoarță îngustă de circa un metru, înflorată. 3 Pătură cu flori, cu care se acoperă patul. 4 Broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.

CHILIM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

CHILIM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29. ◊ (Poetic) S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484. 2. Un fel de broderie făcută cu lînă sau cu mătase groasă, colorată, pe etamină. – Variantă: (2) chelim s. n.

CHILIM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lînă sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim.

CHILIM ~uri n. 1) Covor cu două fețe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim

chilim n. covor țărănesc cu două fețe: chilim de Țarigrad FIL. [Turc. KILIM].

chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc.

PILI2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILI2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

pili2 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

PILI2, pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

A PILI2 ~esc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

A SE PILI mă ~esc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

chilì v. Mold. 1. a pili (și fig.): cât îmi bat eu capul să-l mai chilesc AL.; 2. fam. a bea: îți chili vârtos în sănătătea isprăvnicesei AL. [V. pili].

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor1 sau hoților].[1]

  1. 1. În original, posibilă greșeală de tipar: cărăitorilor. LauraGellner

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chilim (pop.) s. n., pl. chilimuri

chilim (pop.) s. n., pl. chilimuri

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, 3 sg. pilește, imperf. 1 pileam; conj. prez. 1 sg. să pilesc, 3 să pilească

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească

pili (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 sg. și pl. pilească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHILIM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)

CHILIM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.)

PILI vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îmbăta, lua, sustrage, trage, turmenta.

pili vb. v. AMEȚI. BEA. CHERCHELI. FURA. ÎMBĂTA. LUA. SUSTRAGE. TRAGE. TURMENTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chilim (chilimuri), s..n – Covor, scoarță. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Șeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym.

pili (pilesc, pilit), vb.1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHILIM, b. (17 B III 536); -ii olt. fam. (AO XV 65), < subst.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică II. v. i. a consuma (în exces) alcool III. v. r. a se îmbăta

Intrare: Chilim
Chilim nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chilim
Intrare: chilim
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilim
  • chilimul
  • chilimu‑
plural
  • chilimuri
  • chilimurile
genitiv-dativ singular
  • chilim
  • chilimului
plural
  • chilimuri
  • chilimurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelim
  • chelimul
plural
  • chelimuri
  • chelimurile
genitiv-dativ singular
  • chelim
  • chelimului
plural
  • chelimuri
  • chelimurilor
vocativ singular
plural
Intrare: chili (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chili
  • chilire
  • chilit
  • chilitu‑
  • chilind
  • chilindu‑
singular plural
  • chilește
  • chiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chilesc
(să)
  • chilesc
  • chileam
  • chilii
  • chilisem
a II-a (tu)
  • chilești
(să)
  • chilești
  • chileai
  • chiliși
  • chiliseși
a III-a (el, ea)
  • chilește
(să)
  • chilească
  • chilea
  • chili
  • chilise
plural I (noi)
  • chilim
(să)
  • chilim
  • chileam
  • chilirăm
  • chiliserăm
  • chilisem
a II-a (voi)
  • chiliți
(să)
  • chiliți
  • chileați
  • chilirăți
  • chiliserăți
  • chiliseți
a III-a (ei, ele)
  • chilesc
(să)
  • chilească
  • chileau
  • chili
  • chiliseră
Intrare: pili (vb., bea)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chili
  • chilire
  • chilit
  • chilitu‑
  • chilind
  • chilindu‑
singular plural
  • chilește
  • chiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chilesc
(să)
  • chilesc
  • chileam
  • chilii
  • chilisem
a II-a (tu)
  • chilești
(să)
  • chilești
  • chileai
  • chiliși
  • chiliseși
a III-a (el, ea)
  • chilește
(să)
  • chilească
  • chilea
  • chili
  • chilise
plural I (noi)
  • chilim
(să)
  • chilim
  • chileam
  • chilirăm
  • chiliserăm
  • chilisem
a II-a (voi)
  • chiliți
(să)
  • chiliți
  • chileați
  • chilirăți
  • chiliserăți
  • chiliseți
a III-a (ei, ele)
  • chilesc
(să)
  • chilească
  • chileau
  • chili
  • chiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chilim, chilimurisubstantiv neutru

popular
  • 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scoarță
    • format_quote A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. DLRLC
    • format_quote Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29. DLRLC
    • format_quote poetic S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484. DLRLC
  • 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

pili, pilescverb

familiar
  • 1. tranzitiv A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. DEX '09 DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională (și) absolut Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666. DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.