6 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chili v vz pili

CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].

CHILI2-/CHILO- elem. „o mie”, „numeros”. (< fr. chili-, cf. gr. khilioi)

chilì v. Mold. 1. a pili (și fig.): cât îmi bat eu capul să-l mai chilesc AL.; 2. fam. a bea: îți chili vârtos în sănătătea isprăvnicesei AL. [V. pili].

Chili[1] n. (cit. Cili), cea mai prosperă republică în America de S., pe Marele Ocean (Pacific), formând o fășie îngustă de pământ, cu o populațiune de 4.200.000 loc. și cu cap. Santiago.

  1. este vorba de Chile — raduborza

KILO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.

KILO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.

PILI2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILI2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

kilo2- [At: DN3 / E: fr kilo-] Element prim de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori.

pili2 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

PILI2, pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

KILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].

CHIL2(O)-/CHILI-, -CHILIE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

KILO2- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)

A PILI2 ~esc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

A SE PILI mă ~esc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor1 sau hoților].[1]

  1. 1. În original, posibilă greșeală de tipar: cărăitorilor. LauraGellner

*chilo- (vgr. hilioi, o mie), prefix care, fiind pus înaintea unitățiĭ metrice, o multiplică cu o mie. S. n., pl. tot așa. Fam. Chilogram.

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+chili [chi pron. sp. či] s. n., art. chiliul (și: ~ con carne)

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, 3 sg. pilește, imperf. 1 pileam; conj. prez. 1 sg. să pilesc, 3 să pilească

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească

pili (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 sg. și pl. pilească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PILI vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îmbăta, lua, sustrage, trage, turmenta.

pili vb. v. AMEȚI. BEA. CHERCHELI. FURA. ÎMBĂTA. LUA. SUSTRAGE. TRAGE. TURMENTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pili (pilesc, pilit), vb.1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHILI s.n. Cuvânt de origine indiană sud-americană, de circulație internațională în variantele engl. chile, chili, chilli, pentru: 1. Ardei iute, respectiv boia. 2. Amestec tradițional de condimente, numit și chili mexican sau american (engl. chili powder, germ. Chilipulver), ce nu trebuie confundat cu ardeii sau cu simpla boia de ardei (engl. chilli powder, germ. Chillipulver), constând în principal din boia, chimion amar, oregano și usturoi, utilizat pentru asezonarea preparatelor specifice. 3. Preparat culinar (supă, tocăniță) condimentat cu chili (2), cel mai cunoscut fiind chili con carne, mâncare specific texană din carne de vită tocată, boabe de fasole, bucăți de ardei și roșii; adaptat bucătăriei europene, chilli con carne este o tocăniță din carne de vită cu felii de ardei, în sos picant.

CHILI-1 „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-.~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.

CHILI-2 „o mie, înmiit, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chili-, engl. id. > rom. chili-.~ant (v. -ant), adj., cu numeroase flori; ~arh (v. -arh), s. m., (în Grecia antică) comandant a o mie de soldați; ~arhie (v. -arhie1), s. f., demnitatea de chiliarh.

CHIL-, v. CHILO-1.~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.

CHILO-1 „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-.~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.

  1. Noțiunea de chilomicron (seric) nu este definită. — gall

CHILO-2 „o mie, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chilo-, engl. id. > rom. chilo-.~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de artropode terestre, carnivore și cu multe picioare, din care fac parte scolopendra, urechelnița etc.

KILO- „o mie, de o mie de ori”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. kilo-, germ. id., engl. id. > rom. kilo-.~metru (v. -metru1), s. m., unitate de măsură pentru lungimi egală cu o mie de metri.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KILO- (< fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k și se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indică multiplicarea de 210, adică 1024, a cantității de informație desemnată de cuvântul pe care îl precedă (ex. kilobyte, kilooctet).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică II. v. i. a consuma (în exces) alcool III. v. r. a se îmbăta

Intrare: Chili
Chili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chili (pref.)
chili1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chili
prefix (I7-P)
  • chil
chilo1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chilo
Intrare: chili (s.n.)
  • pronunție: čili
substantiv neutru (N63)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chili
  • chiliul
plural
genitiv-dativ singular
  • chili
  • chiliului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: chili (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chili
  • chilire
  • chilit
  • chilitu‑
  • chilind
  • chilindu‑
singular plural
  • chilește
  • chiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chilesc
(să)
  • chilesc
  • chileam
  • chilii
  • chilisem
a II-a (tu)
  • chilești
(să)
  • chilești
  • chileai
  • chiliși
  • chiliseși
a III-a (el, ea)
  • chilește
(să)
  • chilească
  • chilea
  • chili
  • chilise
plural I (noi)
  • chilim
(să)
  • chilim
  • chileam
  • chilirăm
  • chiliserăm
  • chilisem
a II-a (voi)
  • chiliți
(să)
  • chiliți
  • chileați
  • chilirăți
  • chiliserăți
  • chiliseți
a III-a (ei, ele)
  • chilesc
(să)
  • chilească
  • chileau
  • chili
  • chiliseră
Intrare: kilo- (o mie)
prefix (I7-P)
  • kilo
chili1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chili
chilo1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chilo
Intrare: pili (vb., bea)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chili
  • chilire
  • chilit
  • chilitu‑
  • chilind
  • chilindu‑
singular plural
  • chilește
  • chiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chilesc
(să)
  • chilesc
  • chileam
  • chilii
  • chilisem
a II-a (tu)
  • chilești
(să)
  • chilești
  • chileai
  • chiliși
  • chiliseși
a III-a (el, ea)
  • chilește
(să)
  • chilească
  • chilea
  • chili
  • chilise
plural I (noi)
  • chilim
(să)
  • chilim
  • chileam
  • chilirăm
  • chiliserăm
  • chilisem
a II-a (voi)
  • chiliți
(să)
  • chiliți
  • chileați
  • chilirăți
  • chiliserăți
  • chiliseți
a III-a (ei, ele)
  • chilesc
(să)
  • chilească
  • chileau
  • chili
  • chiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chilielement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. DN
etimologie:

kiloelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

pili, pilescverb

familiar
  • 1. tranzitiv A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. DEX '09 DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională (și) absolut Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666. DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.