3 intrări

Articole pe această temă:

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chícă sf [At: BIBLIA (1688) / V: cică / E: vsl кука] 1 (Pfm) Părul capului în întregime, crescut lung. 2 (Spc) Părul care cade pe ceafa sau până pe spate la bărbați și mai ales la fete. 3 (Pop; îe) A face cuiva ~ topor sau măciucă A lua pe cineva la bătaie. 4 (Pop; îe) A face cuiva morișcă în ~ A bate zdravăn pe cineva. 5 (Pop; îe) A fi tare de ~ A fi sănătos. 6 (Îae) A fi voinic. 7 (Îae) A fi gras. 8 (Îae) A fi bogat. 9 (Pop; îe) A se tărăgăi de ~ca dracului A se trage de păr (unul pe altul). 10 (Îae) A se lua la bătaie. 11 (Îae) A duce trai rău (bărbatul cu nevasta). 12 Păr străin purtat ca perucă. 13 (La animale) Părul din ceafă. 14 (Reg; la păsări) Creastă. 15 (Reg; la păsări) Bărbie (de găină). 16 (Bot; îc) ~ca-voinicului Plantă erbacee decorativă, cu flori albastre ca cerul, rar alburii Si: barba-boierului, borză, morăriță, nigeluță, paingăn, vergură-învelită (Nigella damascena). 17 (Îc) ~ca~bulgarului Plantă nedefinită mai îndeaproape.

CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). – Din sl. kyka.

CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). – Din sl. kyka.

CHÍCĂ, chici, s. f. 1. Părul capului considerat (altădată) în întregime; (astăzi, numai) partea lăsată să crească lungă pe ceafă sau pe spate la bărbați și (mai rar) la femei; plete. V. cosiță. Era un băietan frumos... cu chica în cîrlionți. GALACTION, O. I 66. Chica lui neagră ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229. De cine doru se leagă?De-un voinic fără mustață, De fată cu chica creață. HODOȘ, P. P. 37. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage de păr, a părui; p. ext. a bate zdravăn (pe cineva). Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză. CREANGĂ, P. 254. Beizadeaua scapă cu chica topor. GHICA, S. 40. Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. ALECSANDRI, P. A. 58. Lui jupînu Guliță i-am făcut o morișcă în chică. ALECSANDRI, T. I 312. 2. (Rar) Părul din ceafa animalelor; p. ext. ceafă. Vulpoiul sprinten ii sări în chică [lupului] și-l doborî. ODOBESCU, S. III 245. ♦ Penele de la capul păsărilor. Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă. ALECSANDRI, P. P. 410.

CHÍCĂ, chici, s. f. 1. Părul capului considerat (altădată) în întregime; (azi) partea părului lăsată să crească lungă pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee cu frunze spintecate în lobi ca niște fire de păr și cu flori albastre (Nigella damascenna). 2. (Rar) Părul din ceafa animalelor; p. ext. ceafă. – Slav (v. sl. kyka).

CHÍCĂ chici f. pop. (mai ales la bărbați) Părul de pe cap, lung, lăsat pe umeri sau pe spate; plete. ◊ A face cuiva chica topor a trage de păr; a bate zdravăn pe cineva. [G.-D. chicii] /<sl. kyka

chică f. 1. părul ce cade pe ceafă; 2. codița făcută din acel păr: îl luă de chică; chica-ornicului, plantă numită obișnuit barba-boierului; 3. mătasea porumbului. [Slav. KYKA].

chícă f., pl. ĭ (vsl. kyka, bg. sîrb. kika. V. și chită). Plete, păr mult spre ceafă. A apuca pe cineva de chică, a-l apuca de păr. Chica voĭniculuĭ, barba boĭeruluĭ. (V. barbă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici

chícă s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici

chíca-voinícului (plantă) s. f. art., g.-d. art. chícii-voinícului

chíca-voinícului (bot.) s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHÍCĂ s. 1. v. plete. 2. (BOT.) chica-voinicului (Nigella damascena) = (reg.) borză, morăriță, nigeluță, păianjen, barba-boierului, vergură-învălită.

CHI s. 1. plete (pl.). (Tînăr cu ~.) 2. (BOT.) chica-voinicului (Nigella damascena) = (reg.) borză, morăriță, nigeluță, păianjen, barba-boierului, vergură-învălită.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chícă (chíci), s. f.1. Plete, lațe. – 2. (Înv.) Perucă. – 3. Creastă de cocoș. – 4. Stigmat al porumbului. Sl. kyka, cf. bg., sb., cr. kika (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 49; Berneker 659; DAR); cf. chișiță.Der. chicos, adj. (pletos); chicui, vb. (a ciufuli; a se lua de păr).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHICĂ subst. 1. – fam. (RI I 22; Bîr I. 2. Chicul (17 B I 323; Sd IV 42); -iță (Viciu 33). 3. Chiceni s., olt.

NIGELLA L., CHICA VOINICULUI, fam. Ranunculaceae. Gen originar din Europa Centrală, cca 25 de specii, erbacee, anuale. Flori (foliolele învelișului floral albastre sau albăstrui, albe, unguiculate, număr mare de stamine, 5-10 cârpele mai mult sau mai puțin concrescute) hermafrodite, solitare, înconjurate de un involucru verde cu lacinii filiform-partite. Frunze de 2-3 ori penate, cu segmente liniare. Fruct, foliculă.

Intrare: chică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chi
  • chica
plural
  • chici
  • chicile
genitiv-dativ singular
  • chici
  • chicii
plural
  • chici
  • chicilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chică
Chică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chică
Intrare: chica-voinicului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chica-voinicului
plural
genitiv-dativ singular
  • chicii-voinicului
plural
vocativ singular
plural

chica-voinicului

etimologie:

chică

  • 1. popular familiar Părul de pe cap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: chiculiță 3 exemple
    exemple
    • Era un băietan frumos... cu chica în cîrlionți. GALACTION, O. I 66.
      surse: DLRLC
    • Chica lui neagră ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229.
      surse: DLRLC
    • De cine doru se leagă? – De-un voinic fără mustață, De fată cu chica creață. HODOȘ, P. P. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: plete
    • 1.2. expresie A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: părui 4 exemple
      exemple
      • Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză. CREANGĂ, P. 254.
        surse: DLRLC
      • Beizadeaua scapă cu chica topor. GHICA, S. 40.
        surse: DLRLC
      • Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. ALECSANDRI, P. A. 58.
        surse: DLRLC
      • Lui jupînu Guliță i-am făcut o morișcă în chică. ALECSANDRI, T. I 312.
        surse: DLRLC
  • 2. rar Părul din ceafa animalelor.
    surse: DLRLC
    • exemple
      • Vulpoiul sprinten îi sări în chică [lupului] și-l doborî. ODOBESCU, S. III 245.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Penele de la capul păsărilor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă. ALECSANDRI, P. P. 410.
        surse: DLRLC

etimologie: