2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chibzuí [At: CHEIA ÎNȚELESULUI (1678) / V: ~ipz~ / Pzi: ~ésc / E: mg képezni] 1 vt (Înv) A presupune. 2 vt A combina. 3 vr (Înv) A se socoti capabil de ceva Si: a îndrăzni. 4 vt A judeca cumpănind toate eventualitățile Si: a socoti. 5 vt A se gândi bine Si: a medita, a reflecta. 6 vt A-și bate capul. 7 vt (Înv) A asemăna. 8 vt A pune ceva la cale. 9 vr A se sfătui unul cu altul. 10 vr A delibera spre a pune ceva la cale. 11 vr A lua o hotărâre.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A judeca o situație cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A judeca cumpănind toate eventualitățile, a socoti, a se gîndi, a reflecta, a medita. A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui. PAS, Z. I 165. Arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit. REBREANU, R. I 14. ◊ Absol. Unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a minat mintea și simțirea pe fiecare! REBREANU, R. II 12. Le-au făgăduit că va chibzui... va lua măsuri... dar nu le-au zis nimic hotărîtor. ALECSANDRI, T. 1429. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «asupra») Chibzuiește la cele ce ți-am spus. A luat o hotărîre fără să chibzuiască asupra urmărilor ei.Refl. (Rar) A se gîndi la..., a se îngriji de..., a avea grijă. El, care era deprins a gîndi la fiică-sa, acum cu atît mai mult trebuia să se chibzuiască de soarta ei. SLAVICI, N. II 25. 2. A pune ceva la cale, a plănui. Și tot șuvoiul a minat Balaurul, cu care chibzuisem să mă bat. BENIUC, V. 20. Orice fac, ce chibzuiesc, El desface și preschimbă. DAVILA, V. V. 69. Aceștia chibzuiau cu ce moarte să-l omoare. ISPIRESCU, L. 142. Așa am chibzuit treaba cu bărbatu-meu. ALECSANDRI, T. I 176. ◊ Refl. A se sfătui unul cu altul, a lua împreună o hotărîre. Amîndoi se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă, ca unui părinte bun ce le era. ISPIRESCU, L. 277. Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune. ODOBESCU, S. I 265. Așa se mai chibzuiră Și se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P.P. 174. 3. (Regional) A-și da cu socoteala, a-și închipui, a presupune, a bănui. (Atestat în forma chipzui) De acolo știau merge acasă și pe nimerite, că oamenii începuseră a aprinde luminile și chipzuiau ei unde trage casa lor. RETEGANUL, P. I 44.

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A judeca cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. (Rar) A se îngriji de... 2. Tranz. A pune ceva la cale, a plănui. ♦ Refl. A se sfătui unul cu altul. 3. Tranz. (Reg.) A-și închipui, a presupune, a bănui. – Magh. képezni „a forma”.

A SE CHIBZUÍ mă ~iésc intranz. A se consulta (unul cu altul), pentru a lua o decizie. /<ung. képezni

A CHIBZUÍ ~iésc 1. tranz. 1) (acțiuni, situații etc.) A judeca luând în considerare eventualele posibilități; a cumpăni; a cântări. 2) (acțiuni) A prevedea din timp, elaborând un plan; a planifica. 2. intranz. 1) A gândi adânc; a cugeta; a medita; a reflecta. 2) A sta pe gânduri. /<ung. képezni

chibzuì v. a reflecta, a delibera, a decide: omul chibzuește și Dumnezeu hotărește. [Ung. KÉPZELNI, a închipui].

chibzuĭésc v. tr. (ung. képezní, a-țĭ închipui, d. kép (chip). Mă gîndesc, calculez, socotesc. V. tr. A-țĭ chibzui vĭața, a țĭ-o orîndui, a-țĭ croi cariera. V. refl. Mă gîndesc, socotesc, calculez. A te chibzui cu cineva, a te sfătui, a socoti împreună cu el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă

chibzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chibzuiáscă

chibzui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiesc, conj. chibzuiască)

chibzuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIBZUÍ vb. v. bănui, consulta, crede, ghici, gândi, imagina, închipui, întrezări, plănui, presupune, prevedea, proiecta, sfătui, socoti, ști, visa.

CHIBZUÍ vb. 1. a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mândri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în liniște.) 2. a (se) gândi, a judeca, a socoti, (înv. și reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm și să ~ cu atenție ce să facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpăni, a măsura. (Își ~ cuvintele.)

chibzui vb. v. BĂNUI. CONSULTA. CREDE. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNTREZĂRI. PLĂNUI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PROIECTA. SFĂTUI. SOCOTI. ȘTI. VISA.

CHIBZUI vb. 1. a cugeta, a gîndi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în liniște.) 2. a (se) gîndi, a judeca, a socoti, (înv. și reg.) a sămălui, (fig.) a cîntări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm și să ~ cu atenție ce să facem.) 4. a aprecia, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaște, a număra. (Eu ~ că așa trebuie să facem.) 5. (fig.) a cumpăni, a măsura. (Își ~ cuvintele.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chibzuí (-uésc, chibzuít), vb.1. A presupune, a face supoziții. – 2. A reflecta, a medita, a gîndi. – 3. A delibera, a schimba impresii. – 4. A dispune, a organiza, a plănui. Mag. képezni „a forma, a alcătui” (DAR). Miklosich, Fremdw., 97, se gîndea la mag. kobzoni, de unde rut. kobzovati. Berneker 498 pleacă de la mag. képzelni, cf. rut. kebzuvaty, slov. kebzovati.Der. chibz, s. n. (preocupare; supoziție, calcul); chibzuială (var. chibzuință), s. f. (reflecție, supoziție; deliberare; conciliabul, opinie); nechibzuit, adj. (nesocotit, aiurit); chibzuitor, adj. (prudent, prevăzător).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHIBZUI, fam. act. 2. Chibzuitul (Sd XVI).

Intrare: chibzui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chibzui
  • chibzuire
  • chibzuit
  • chibzuitu‑
  • chibzuind
  • chibzuindu‑
singular plural
  • chibzuiește
  • chibzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chibzuiesc
(să)
  • chibzuiesc
  • chibzuiam
  • chibzuii
  • chibzuisem
a II-a (tu)
  • chibzuiești
(să)
  • chibzuiești
  • chibzuiai
  • chibzuiși
  • chibzuiseși
a III-a (el, ea)
  • chibzuiește
(să)
  • chibzuiască
  • chibzuia
  • chibzui
  • chibzuise
plural I (noi)
  • chibzuim
(să)
  • chibzuim
  • chibzuiam
  • chibzuirăm
  • chibzuiserăm
  • chibzuisem
a II-a (voi)
  • chibzuiți
(să)
  • chibzuiți
  • chibzuiați
  • chibzuirăți
  • chibzuiserăți
  • chibzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chibzuiesc
(să)
  • chibzuiască
  • chibzuiau
  • chibzui
  • chibzuiseră
Intrare: Chibzui
Chibzui nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chibzui
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chibzui

  • 1. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi.
    exemple
    • A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui. PAS, Z. I 165.
      surse: DLRLC
    • Arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit. REBREANU, R. I 14.
      surse: DLRLC
    • absolut Unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mînat mintea și simțirea pe fiecare! REBREANU, R. II 12.
      surse: DLRLC
    • absolut Le-au făgăduit că va chibzui... va lua măsuri... dar nu le-au zis nimic hotărîtor. ALECSANDRI, T. 1429.
      surse: DLRLC
    • Chibzuiește la cele ce ți-am spus. A luat o hotărâre fără să chibzuiască asupra urmărilor ei.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se gândi la..., a se îngriji de..., a avea grijă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • El, care era deprins a gîndi la fiică-sa, acum cu atît mai mult trebuia să se chibzuiască de soarta ei. SLAVICI, N. II 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv reciproc A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfătui 3 exemple
      exemple
      • Amîndoi se chibzuiră ca să facă o primire frumoasă, ca unui părinte bun ce le era. ISPIRESCU, L. 277.
        surse: DLRLC
      • Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune. ODOBESCU, S. I 265.
        surse: DLRLC
      • Așa se mai chibzuiră Și se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P.P. 174.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A pune ceva la cale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: planifica plănui 4 exemple
      exemple
      • Și tot șuvoiul a mînat Balaurul, cu care chibzuisem să mă bat. BENIUC, V. 20.
        surse: DLRLC
      • Orice fac, ce chibzuiesc, El desface și preschimbă. DAVILA, V. V. 69.
        surse: DLRLC
      • Aceștia chibzuiau cu ce moarte să-l omoare. ISPIRESCU, L. 142.
        surse: DLRLC
      • Așa am chibzuit treaba cu bărbatu-meu. ALECSANDRI, T. I 176.
        surse: DLRLC
    • 1.4. regional A-și da cu socoteala, a-și închipui.
      exemple
      • (Atestat în forma chipzui) De acolo știau merge acasă și pe nimerite, că oamenii începuseră a aprinde luminile și chipzuiau ei unde trage casa lor. RETEGANUL, P. I 44.
        surse: DLRLC

etimologie: