5 intrări

33 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cesti v vz cinsti

ceáșcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1708 / Pl: cești / E: rs чащка] 1 Vas mic de porțelan, cu (rar, fară) toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte etc.) Cf felegean. 2 Conținut al unei cești (1). 3 Vasul împreună cu conținutul.

cest1, ceástă a [At: COD. VOR. 89/7 / V: cist / Pl: cești, céste / E: ns cf acest] (Iuz; reg; pop) 1-2 pd, ad Acest(a). 3 ad (În legătură cu cuvinte care desemnează o măsură de timp) Prezent, de față Si: acest, ăst. 4 (Îe) În ~ă dată Deocamdată. 5 (Îe) Cesta... ceasta Acesta... celălalt.

cești vt [At: ȘEZ. V 56/9 / Pzi: ~tésc / E: nct] (Reg) A tăia cepurile bradului.

CEÁȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, de obicei rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška.

CEST2, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. pron. dem. (Pop.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).

CEÁȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška.

CEST2, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).

CEÁȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., de formă rotundă, de obicei cu toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte, apă etc). Se sculă binișor, cu ceașca în mînă, și veni lîngă ea. D. ZAMFIRESCU, R. 166. I s-a dat o ceașcă de aur plină cu vin roș. ȘEZ. IV 14. ♦ (Adesea cu o determinare introdusă prin prep. «de») Conținutul unei cești. A bea o ceașcă de ceai.Domnilor, nu poftiți o ceașcă de ceai? ALECSANDRI, T. 1708. modificată

CEST, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (învechit și regional; arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află (mai) aproape, în. spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; în opoziție cu cel) Acest. Cine-i în ceste corturi? BIBICESCU, P. P. 244. Pe cea noapte-ntunecoasă... Nemerirăm ceastă casă. TEODORESCU, P. P. 17. P-înaintea cestor curți, Cestor curți, cestor domnii, Plimbă-mi-se, mi se plimbă Măicuța sîntă Mărie. TEODORESCU, P. P. 31. ◊ (Între substantivul articulat și adjectivul care-l determină; uneori cu valoare emfatică) Dumnezeu cu sfîntul Petru... umblau prin lume, printre oamenii cești păcătoși. RETEGANUL, P. V 69. Fă-ți un bine... și-mi leagă piciorul cest bolnav. SBIERA, P. 57. Au necinstit făr’ de milă părul meu cest înălbit. DACIA LIT. I 144. ◊ (Înaintea unui numeral cardinal) Voi, cești nouă frați, Voi să-mi ascultați. TEODORESCU, P. P. 51. ◊ (Cu valoare de pronume demonstrativ, înlocuiește substantivul exprimat în cele precedente, spre a evita repetarea lui) Poziția Petrii e foarte poetică. Ea stă între doi ascuțiți munțișori. Cest mai înalt se numește Petricica, celalalt Cozla. NEGRUZZI, S. I 196. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor.

CEÁȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., rotund (și cu toartă), servind la băut. ♦ Conținutul unui astfel de vas. – Rus čaška.

CEST, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – V. acest.

CEÁȘCĂ cești f. 1) Vas (de diferite forme și dimensiuni) prevăzut cu toartă, care servește la băut. 2) Conținut al unui asemenea vas. O ~ de cafea. [G.-D. ceștii; Sil. ceaș-că] /<rus. ceaška

ceașcă f. vas mic de porțelan pentru băut cafea, ceaiu. [Rus. ČAȘKA].

ceáșcă f., pl. ceștĭ și (sud) ceșcĭ (rut. rus. čaška, ceașcă, dim d. čáša, strachină). Mic vas de băut cafea saŭ cafea cu lapte, ceaĭ ș. a. (Ceașca e de porțelan și are toartă, ĭar felegeanu n’are). V. cană.

*3) cest, ceástă pron., pl. ceștĭ, ceste. Forme maĭ rare îld. acest, această, ca cel, cea îld. acel, acea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceáșcă s. f., g.-d. art. céștii; pl. céști

cest1 (pop.) adj. pr. antepus m. (cest om), g.-d. céstui, pl. cești; f. ceástă, g.-d. céstei, pl. céste; g.-d. pl. m. și f. céstor

ceáșcă s. f., g.-d. art. céștii; pl. cești

cest adj. m. (antepus), g.-d. céstui, pl. cești; f. sg. ceástă, g.-d. céstei, pl. céste; g.-d. m. și f. céstor

ceașcă, ceștii gen. a., cești pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEÁȘCĂ s. (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)

CEAȘCĂ s. (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceáșcă (céști), s. f. – Vas mic cu gura largă, servind la băut. – Megl. cașcă. Pol. czaszka, din sl. čaša „vas” (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. čas(k)a, alb. tsatskë, ngr. τσάσϰα. – Der. ceașnic, s. m. (paharnic), din sl. čašinikŭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ceștí, ceștésc, vb. IV (reg.) a tăia cepurile bradului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CESTI, Marco Antonio (Pietro) (1623-1669), cîntăreț și compozitor italian. Peste 100 de opere, cantate, motete.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual).

a sorbi ceașca expr. (er.) a practica cuniliția.

ceașcă, cești s. f. (adol., er.) vagin.

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Intrare: Cesti
Cesti nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cesti
Intrare: cesti
cesti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ceașcă
substantiv feminin (F90)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceașcă
  • ceașca
plural
  • cești
  • ceștile
genitiv-dativ singular
  • cești
  • ceștii
plural
  • cești
  • ceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: cest (adj.)
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cest
  • ceastă
plural
  • cești
  • ceste
genitiv-dativ singular
  • cestui
  • cestei
plural
  • cestor
  • cestor
Intrare: cești
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cești
  • ceștire
  • ceștit
  • ceștitu‑
  • ceștind
  • ceștindu‑
singular plural
  • ceștește
  • ceștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ceștesc
(să)
  • ceștesc
  • ceșteam
  • ceștii
  • ceștisem
a II-a (tu)
  • ceștești
(să)
  • ceștești
  • ceșteai
  • ceștiși
  • ceștiseși
a III-a (el, ea)
  • ceștește
(să)
  • ceștească
  • ceștea
  • cești
  • ceștise
plural I (noi)
  • ceștim
(să)
  • ceștim
  • ceșteam
  • ceștirăm
  • ceștiserăm
  • ceștisem
a II-a (voi)
  • ceștiți
(să)
  • ceștiți
  • ceșteați
  • ceștirăți
  • ceștiserăți
  • ceștiseți
a III-a (ei, ele)
  • ceștesc
(să)
  • ceștească
  • ceșteau
  • cești
  • ceștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceașcă

  • 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, de obicei rotundă (și cu toartă), servind la băut.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: ceșcuță 2 exemple
    exemple
    • Se sculă binișor, cu ceașca în mînă, și veni lîngă ea. D. ZAMFIRESCU, R. 166.
      surse: DLRLC
    • I s-a dat o ceașcă de aur plină cu vin roș. ȘEZ. IV 14.
      surse: DLRLC
  • 2. Cantitate care intră într-o ceașcă; conținutul unei cești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • A bea o ceașcă de ceai.
      surse: DLRLC
    • Domnilor, nu poftiți o ceașcă de ceai? ALECSANDRI, T. 1708.
      surse: DLRLC

etimologie:

cest (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Cine-i în ceste corturi? BIBICESCU, P. P. 244.
      surse: DLRLC
    • Pe cea noapte-ntunecoasă... Nemerirăm ceastă casă. TEODORESCU, P. P. 17.
      surse: DLRLC
    • P-înaintea cestor curți, Cestor curți, cestor domnii, Plimbă-mi-se, mi se plimbă Măicuța sîntă Mărie. TEODORESCU, P. P. 31.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu cu sfîntul Petru... umblau prin lume, printre oamenii cești păcătoși. RETEGANUL, P. V 69.
      surse: DLRLC
    • Fă-ți un bine... și-mi leagă piciorul cest bolnav. SBIERA, P. 57.
      surse: DLRLC
    • Au necinstit făr’ de milă părul meu cest înălbit. DACIA LIT. I 144.
      surse: DLRLC
    • Voi, cești nouă frați, Voi să-mi ascultați. TEODORESCU, P. P. 51.
      surse: DLRLC
    • Poziția Petrii e foarte poetică. Ea stă între doi ascuțiți munțișori. Cest mai înalt se numește Petricica, celalalt Cozla. NEGRUZZI, S. I 196.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • acest (prin afereză).
    surse: DEX '09 DEX '98