2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerneálă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~eluri / E: vsl чρънилo] 1 Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2 (Reg) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul Si: negreală.

cerneálă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: cerni + -eală] (Pop) 1 Vopsire în negru (în semn de doliu) Si: înnegrire. 2 Purtare de haine negre, în semn de doliu. 3 Vopsire a hainelor în negru, în semn de doliu. 4 Purtare de doliu. 5 (Fig) Mâhnire.

CERNEÁLĂ2, (2) cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de substanță. 3. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.

CERNEÁLĂ1, cerneli, s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.

CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.

CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.

CERNEÁLĂ1, cerneli, s. f. 1. Substanță lichidă sau vîscoasă, colorată (de obicei în negru, albastru, roșu etc.), preparată anume spre a servi la scris, la tipărit, la stampilat sau la gravat. Socoteala curată o s-o scriem cu altă cerneală! DEȘLIU, G. 10. De ce pana mea rămîne în cerneală mă întrebi? EMINESCU, O. I 137. Inițialele acestei cărți cu buchi erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sîngele. EMINESCU, N. 44. Cerneală simpatică v. simpatic. ◊ Expr. (Familiar) Doar n-am băut cerneală! = doar nu sînt nebun! doar nu mi-am pierdut mințile! 2. (Regional) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. Părăuț, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală, Ca să-mi cernesc eu portu, Că m-a lăsat drăguțul JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160. 3. Fig. (Regional) Amărăciune, tristețe, jale. Tuturor li-i lumea lume, Numai mie mi-i cărbune; Tuturor li-i lumea dragă, Mie mi-i cerneală neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, 221.

CERNEÁlĂ3, cerneli, s. f. (Rar și popular) Faptul de a cerni, vopsire în negru; cernire, cănire, înnegrire. Băduleasa mea frumoasă!... Mergi degrabă în cea casă; Pune fața la ghileală, Buze moi la rumineală Și sprîncene la cerneală. ALECSANDRI, P. P. 125.

CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru.

CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, colorată, care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. 3. Fig. (Reg.) Amărăciune, tristețe, jale. – Slav (v. sl. črŭnilo).

CERNEÁLĂ ~éli f. 1) Lichid de diferite culori, întrebuințat la scris sau la tipărit. ~ roșie. 2) înv. Vopsea neagră; negreală. Pată de ~. [G.-D. cernelii; Sil. -nea-lă] /<sl. țrunilo

cerneală f. lichid servind la scris, tipar, desen. [Slav. ČRŬNILO, negreală].

cerneálă f., pl. elĭ (vsl. črŭnilo. V. cĭornă, cernesc, cernușcă). Lichid negru (saŭ și alt-fel) de scris (negreală). – Și pl. n. -urĭ, felurĭ de cerneală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerneálă2 (substanță) s. f., g.-d. art. cernélii; (sorturi) pl. cernéluri

cerneálă1 (cernire) (pop.) s. f., g.-d. art. cernélii, pl. cernéli

cerneálă (faptul de a cerni) s. f., g.-d. art. cernélii, pl. cernéli

cerneálă (substanță) s. f., g.-d. art. cernélii; (sorturi) pl. cernéluri

cerneală, gen. cernelii, pl. cerneluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERNEÁLĂ s. (înv. și pop.) negreală, (reg.) tintă. (~ de scris.)

CERNEÁLĂ s. v. doliu, înnegrire, negreală, negreață, negru.

arată toate definițiile

Intrare: cerneală (cernire)
cerneală (cernire) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernea
  • cerneala
plural
  • cerneli
  • cernelile
genitiv-dativ singular
  • cerneli
  • cernelii
plural
  • cerneli
  • cernelilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerneală (substanță)
cerneală (substanță) substantiv feminin
substantiv feminin (F95)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernea
  • cerneala
plural
  • cerneluri
  • cernelurile
genitiv-dativ singular
  • cerneli
  • cernelii
plural
  • cerneluri
  • cernelurilor
vocativ singular
plural