3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cérne [At: DEX2 / Pzi: cern / E: lat cernere] 1 vt (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2 vt (Fig) A distinge. 3 viu (Fig) A ploua mărunt Si: a bura. 4 vt (Fig) A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul Si: a discerne.

cerní [At: DEX2 / Pzi: ~nésc / E: vsl чρъзнити] 1 vt (Pop) A vopsi în negru (în semn de doliu) Si: a înnegri. 2 vr A se îmbrăca în haine negre, în semn de doliu. 3 vr A-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu. 4 vr A purta doliu. 5 vr A se mâhni.

chiculi vt [At: DDRF / Pzi: ~lésc / E: nct] A cerne.

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un produs pulverulent prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere.

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece făină, mălai etc. prin sită sau prin ciur, pentru a alege ce e mai mărunt sau pentru a elimina corpurile străine. Cern făină pentru pîine. ◊ (Subiectul este sita) Sita nouă cerne bine (= tot ceea ce este nou, pozitiv, dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face să cadă, a presăra, a strecura ca printr-o sită. Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită, ca de negură. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunerecul. REBREANU, R. II 204. Numai trandafirii mai cern petale diafane. ANGHEL, G. 36. Șoseaua... înainta prin albăstrimea zilei peste care soarele își cernea strălucirea. MACEDONSKI, O. III 14. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Refl. pas. O dată cu zăpada mi se părea că se cern pe pămînt fulgi negri, mărunți, rotunzi, ca dintr-un fum al înaltului necunoscut. SADOVEANU, O. III 330. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și în vreme ce cununa cerului se luminează, pe pămînt se deslușesc toate. GÎRLEANU, L. 37. Lumina începu să se cearnă prin rariștea de brazi. VLAHUȚĂ, O. A. II 157. 2. Tranz. Fig. A distinge. Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stîns, un șuier de iarnă. PĂUN-PINCIO, P. 47. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, ca prin sită; a bura. Afară era moină, cernea de sus o bură măruntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. 4. Tranz. Fig. (Cu privire la procese abstracte ale minții) A alege, printr-o cercetare amănunțită, partea bună, valabilă, justă, eliminînd restul; a discerne. Gîndul inii era a cerne prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine bătrînești pe care noi cei de astăzi le-am apucat încă. ODOBESCU, S. III 227. – Forme gramaticale: perf. s. cernui, part. cernut.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular și arhaizant) A vopsi în negru, a înnegri, a căni. întinde frățeasca ta mînă, Cernită de hieru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țarină. BENIUC, V. 128. 2. (Fig.) Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357. ◊ Refl. pas. Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563. (Fig.) Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi în negru hainele în semn de doliu; a purta doliu, a fi în doliu. Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98. Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140. Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53. Zy Tranz. De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47. Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110. 3. Refl. Fig. A se mîhni, a se întrista. Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103. I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. Sita nouă cerne bine (= ceea ce este nou dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face să cadă, a presăra ca printr-o sită. Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită (AGÎRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stins (PĂUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru; a înnegri. ♦ A vopsi în negru în semn de doliu. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Slav (v. sl. črŭniti).

A CÉRNE cern 1. tranz. 1) (substanțe granuloase și pulverulente) A trece prin sită sau prin ciur (pentru a curăța sau a sorta). ~ făină. ~ nisip. 2) fig. (persoane, lucruri) A alege după un anumit criteriu; a selecționa. 2. intranz. A ploua mărunt și des; a bura; a burnița. /<lat. cernere

A CERNÍ ~ésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. țruniti

A SE CERNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristețe, de durere, de jale etc.). /<sl. țruniti

cerne v. 1. a trece făina prin sită sau ciur spre a alege tărâțea; 2. fig. din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă AL.; 3. fig. a cerceta cu deamăruntul; 4. a ploua mărunt (parcă cerne prin sită): nu plouă, cerne. [Lat. CERNERE, a alege, a deosebi (aplicat românește la grăunțe)].

cernì v. 1. a boì negru: a-și cerni barba; 2. a. îmbrăca în negru (ca semn de jale): au cernit casa; 3. fig. a întuneca: întristarea îi cerni inima. [Slav. ČRŬNITI].

cern, -ut, a cérne v. tr. (lat. cérnere, cretum; it. cérnere, sp. cerner, V. cert, cĭur, con-, de- și dis-cern, con-cert, dis- și se-cret, crimă, criză, critic). Trec făina pin sită saŭ pin cĭur ca s’o separ de gunoaĭe. Fig. Examinez minuțios, nu las să treacă tot: a cerne eleviĭ uneĭ clase. V. intr. Cerne, ploŭă mărunt (ca toamna). V. strecor.

cernésc v. tr. (vsl. črŭniti). Rar. Înegresc. Îmbrac în doliŭ. V. refl. Mă îmbrac în haĭne de doliŭ. Fig. Mă întristez: a-țĭ cerni inima.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cérne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cern; conj. prez. 3 să ceárnă; part. cernút

cerní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 să cerneáscă

cérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cern; conj. prez. 3 sg. și pl. ceárnă; part. cernút

arată toate definițiile

Intrare: Cernea
Cernea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cernea
Intrare: cerne
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerne
  • cernere
  • cernut
  • cernutu‑
  • cernând
  • cernându‑
singular plural
  • cerne
  • cerneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cern
(să)
  • cern
  • cerneam
  • cernui
  • cernusem
a II-a (tu)
  • cerni
(să)
  • cerni
  • cerneai
  • cernuși
  • cernuseși
a III-a (el, ea)
  • cerne
(să)
  • cearnă
  • cernea
  • cernu
  • cernuse
plural I (noi)
  • cernem
(să)
  • cernem
  • cerneam
  • cernurăm
  • cernuserăm
  • cernusem
a II-a (voi)
  • cerneți
(să)
  • cerneți
  • cerneați
  • cernurăți
  • cernuserăți
  • cernuseți
a III-a (ei, ele)
  • cern
(să)
  • cearnă
  • cerneau
  • cernu
  • cernuseră
Intrare: cerni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerni
  • cernire
  • cernit
  • cernitu‑
  • cernind
  • cernindu‑
singular plural
  • cernește
  • cerniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cernesc
(să)
  • cernesc
  • cerneam
  • cernii
  • cernisem
a II-a (tu)
  • cernești
(să)
  • cernești
  • cerneai
  • cerniși
  • cerniseși
a III-a (el, ea)
  • cernește
(să)
  • cernească
  • cernea
  • cerni
  • cernise
plural I (noi)
  • cernim
(să)
  • cernim
  • cerneam
  • cernirăm
  • cerniserăm
  • cernisem
a II-a (voi)
  • cerniți
(să)
  • cerniți
  • cerneați
  • cernirăți
  • cerniserăți
  • cerniseți
a III-a (ei, ele)
  • cernesc
(să)
  • cernească
  • cerneau
  • cerni
  • cerniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerne

  • 1. tranzitiv adesea figurat A trece un produs pulverulent prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cern făină pentru pâine.
      surse: DLRLC
    • Sita nouă cerne bine = tot ceea ce este nou, pozitiv, dă rezultate bune.
      surse: DLRLC
    • 1.1. poetic A face să cadă, a strecura ca printr-o sită.
      surse: DLRLC sinonime: presăra 8 exemple
      exemple
      • Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită, ca de negură. AGÎRBICEANU, S. P. 40.
        surse: DLRLC
      • Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunerecul. REBREANU, R. II 204.
        surse: DLRLC
      • Numai trandafirii mai cern petale diafane. ANGHEL, G. 36.
        surse: DLRLC
      • Șoseaua... înainta prin albăstrimea zilei peste care soarele își cernea strălucirea. MACEDONSKI, O. III 14.
        surse: DLRLC
      • Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv O dată cu zăpada mi se părea că se cern pe pămînt fulgi negri, mărunți, rotunzi, ca dintr-un fum al înaltului necunoscut. SADOVEANU, O. III 330.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și în vreme ce cununa cerului se luminează, pe pămînt se deslușesc toate. GÎRLEANU, L. 37.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Lumina începu să se cearnă prin rariștea de brazi. VLAHUȚĂ, O. A. II 157.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stîns, un șuier de iarnă. PĂUN-PINCIO, P. 47.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal figurat A ploua mărunt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bura (ploua) burnița un exemplu
    exemple
    • Afară era moină, cernea de sus o bură măruntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 72.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alege discerne selecționa un exemplu
    exemple
    • Gîndul îmi era a cerne prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine bătrînești pe care noi cei de astăzi le-am apucat încă. ODOBESCU, S. III 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

cerni

  • 1. tranzitiv popular A vopsi în negru (în semn de doliu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căni înnegri 4 exemple
    exemple
    • Întinde frățeasca ta mînă, Cernită de lucru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țărînă. BENIUC, V. 128.
      surse: DLRLC
    • figurat Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndolia 5 exemple
    exemple
    • Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98.
      surse: DLRLC
    • Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140.
      surse: DLRLC
    • Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se mâhni, a se întrista.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni întrista 2 exemple
    exemple
    • Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103.
      surse: DLRLC
    • I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: