2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENUȘĂREÁSĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă.

CENUȘĂREÁSĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă.

cenușăreásă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 101 / V: ~șer~ / Pl: ~ese / E: cenușar + -easă] 1 Femeie care adună cenușa Si: cenușăriță (1). 2-3 Femeie murdară (și proastă) Si: cenușăriță (2-3). 4 (Spc; în basme) Fată prigonită de mama și surorile vitrege, fiind ținută în haine urâte, la cenușar și făcând toată treaba din casă. 5 (Fig) Persoană care este prigonită pentru calitățile ei, având o situație umilă și făcând multe corvezi, dar ale cărei merite vor fi recunoscute și răsplătite în final.

CENUȘĂREÁSĂ s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată oropsită de mama vitregă, pusă la muncile cele mai grele și ținută pe vatra cu cenușă; fig. fată persecutată în familie.

CENUȘĂREÁSĂ s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie. – Din cenușar + suf. -easă.

CENUȘĂREÁSĂ ~ése f. 1) Personaj din poveste închipuit ca o fată persecutată de mama vitregă. 2) fig. Persoană nedreptățită în familie, pusă la muncile cele mai grele. /cenușar + suf. ~easă

Cenușăreasă f. 1. eroină din basme care ascunde sub o înfățișare respingătoare și neroadă, cele mai înalte însușiri ale inimii și ale minții; 2. fig. femeie murdară și proastă.

cenușăreásă f., pl. ese. O fată din poveste, proastă, răŭ îmbrăcată, plină de cenușă și disprețuită, dar care maĭ pe urmă s’a arătat deșteaptă, frumoasă și curată. Fig. Fată saŭ femeĭe murdară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Cenușăreása (personaj) s. propriu f., g.-d. Cenușărései

cenușăreásă s. f., g.-d. art. cenușărései; pl. cenușărése

cenușăreásă s. f., g.-d. art. cenușărései; pl. cenușărése


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cenușăreasă, cenușărese s. f. (intl.) hoț care în timpul unei spargeri stă la pândă pentru a preveni apariția inopinată a polițiștilor.

Intrare: Cenușăreasa
Cenușăreasa
substantiv propriu (SPF012S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Cenușăreasa
plural
genitiv-dativ singular
  • Cenușăresei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cenușăreasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenușărea
  • cenușăreasa
plural
  • cenușărese
  • cenușăresele
genitiv-dativ singular
  • cenușărese
  • cenușăresei
plural
  • cenușărese
  • cenușăreselor
vocativ singular
  • cenușărea
  • cenușăreaso
plural
  • cenușăreselor

cenușăreasă

  • 1. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Fată persecutată în familie, care muncește peste puteri.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Cenușar + sufix -easă.
    surse: DEX '98 DEX '09