2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHEB2 s. n. v. ghebă.

GHEBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebea s. f.] – Din tc. kebe.

GHEBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebea s. f.] – Din tc. kebe.

GHEBEA s. f. v. ghebă.

ghe sf [At: H VII, 477 / V: ~egă, chebă, chebe, chebi, cheburi, gheb sn (reg) tebi / E: tc kebe] Haină bărbătească lungă, în formă de manta făcută de obicei din pâslă sau postav, adesea cusută și înflorată cu găitane de altă culoare, pe care țăranii o poartă ca un fel de palton Cf sarică, suman, zeche, șubă, dulamă, guibea, bobou, zăbun.

GHEBĂ, ghebe, s. f. (Regional) Manta țărănească lungă (de șiac, pîslă sau aba), împodobită, de obicei, cu găitane; zeghe, dulamă. Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311. Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. – Variante: chebă, (Mold.) ghebea, ghebele (ALECSANDRI, P. P. 87), s. f., cheb, cheburi (CREANGĂ, A. 161), s. n.

GHEBĂ ~e f. înv. Manta lungă, confecționată din aba sau din șiac, purtată la țară. /<turc. kebe

chebe f. haină de pâslă înflorată cu găitane, purtată înainte de haiduci, iar în timpul din urmă de țăranii ardeleni și mâi ales de surugii (la aceștia cu figuri pe tot câmpul hainei): cu chebe roșii pe spate POP. Azi chebea e aproape dispărută. [Turc. KEBÈ, pâslă groasă, de unde și forma muntenească ghebă].

ghebă f. V. chebe: panduri cu ghebe și cu poturi POP.

chébe (est) și ghebă (vest) f. (turc. kebe, kaba, pîslă, manta de pîslă; bg. kebe, ung. guba. V. cabană 1). Manta țărănească de șiac blănită (orĭ și neblănită) ornată de ordinar cu găitane. V. boboŭ și zeghe.

ghébă f., pl. e (turc. kaba și kebe, ung. guba). V. chebe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gheb (cocoașă) s. n., pl. gheburi

ghe (manta) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

ghe (manta) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

ghe (manta) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghebă (ghebe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chebe s.n.[1] (reg., înv.) haină de pâslă înflorată cu găitane, purtată de haiduci, de țăranii ardeleni și apoi de surugii.

  1. Genul neutru nu pare corect. — gall

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CEBA, b. (17 B IV 295); Cebin fam. act. (Jiul ard.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea clonțar la ghebă expr. (intl.d. o casă) a avea câine de pază

Intrare: Ceba
nume propriu (I3)
  • Ceba
Intrare: ghebă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghe
  • gheba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghebea
  • ghebeaua
plural
  • ghebele
  • ghebelele
genitiv-dativ singular
  • ghebele
  • ghebelei
plural
  • ghebele
  • ghebelelor
vocativ singular
plural
cebă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheb
  • chebul
  • chebu‑
plural
  • cheburi
  • cheburile
genitiv-dativ singular
  • cheb
  • chebului
plural
  • cheburi
  • cheburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • che
  • cheba
plural
  • chebe
  • chebele
genitiv-dativ singular
  • chebe
  • chebei
plural
  • chebe
  • chebelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chebe
  • chebea
plural
  • chebe
  • chebele
genitiv-dativ singular
  • chebe
  • chebei
plural
  • chebe
  • chebelor
vocativ singular
plural
gheb2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghe, ghebesubstantiv feminin

  • 1. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311. DLRLC
    • format_quote Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.