2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.

cástru sn [At: COȘBUC, AE. 99 / Pl: ~re / E: lat castra, -rorum] Tabără romană întărită.

CÁSTRU, castre, s. n. (La romani) Lagăr întărit, tabără de pămînt sau de piatră, servind de cantonament stabil sau vremelnic trupelor.

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Lat. lit. castra, -orum.

CÁSTRU s.n. Lagăr întărit al unei unități din armata romană. [< lat. castrum].

CÁSTRU s. n. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană. (< lat. castrum)

CÁSTRU ~e n. (la romani) Lagăr militar fortificat, construit de-a lungul căilor de comunicație sau în punctele strategice importante. /<lat. castra, ~orum

castru n. lagăr întărit, la Romani.

*cástru n., pl. e (lat. castrum. V. castel). Fort la Romanĭ. V. tranșeĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre

cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁSTRU s. (IST.) lagăr, tabără, (înv.) tabie. (~ roman.)

CASTRU s. (MIL.) lagăr, (înv.) tabie. (~ roman.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cástru (cástre), s. n. – Tabără romană întărită. – Mr. castru. Lat. castra (sec. XIX); în mr., din ngr. ϰάστρον.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*CASTRU. 1. Castriș fam. (Nif); Castrișoaia t. (Mus). 2. Căstruț, olt. (17 B I 325). 3. Cf. Castriotul, Gh., comis munt. 1711 (Neculce), prob. de aceeași origine cu eroul albanez omonim.

CASTRA TRAIANA, castru roman din piatră, zidit la începutul sec. 1 d. Hr., în primii ani ai stăpînirii romane în Dacia. Azi, Sînbotin, com. Dăești, jud. Vîlcea.

Intrare: Castru
Castru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Castru
Intrare: castru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castru
  • castrul
  • castru‑
plural
  • castre
  • castrele
genitiv-dativ singular
  • castru
  • castrului
plural
  • castre
  • castrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

castru

etimologie: