2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cástru sn [At: COȘBUC, AE. 99 / Pl: ~re / E: lat castra, -rorum] Tabără romană întărită.

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.

CÁSTRU, castre, s. n. (La romani) Lagăr întărit, tabără de pămînt sau de piatră, servind de cantonament stabil sau vremelnic trupelor.

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Lat. lit. castra, -orum.

CÁSTRU s.n. Lagăr întărit al unei unități din armata romană. [< lat. castrum].

CÁSTRU s. n. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană. (< lat. castrum)

CÁSTRU ~e n. (la romani) Lagăr militar fortificat, construit de-a lungul căilor de comunicație sau în punctele strategice importante. /<lat. castra, ~orum

castru n. lagăr întărit, la Romani.

*cástru n., pl. e (lat. castrum. V. castel). Fort la Romanĭ. V. tranșeĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre

cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁSTRU s. (IST.) lagăr, tabără, (înv.) tabie. (~ roman.)

CASTRU s. (MIL.) lagăr, (înv.) tabie. (~ roman.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cástru (cástre), s. n. – Tabără romană întărită. – Mr. castru. Lat. castra (sec. XIX); în mr., din ngr. ϰάστρον.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*CASTRU. 1. Castriș fam. (Nif); Castrișoaia t. (Mus). 2. Căstruț, olt. (17 B I 325). 3. Cf. Castriotul, Gh., comis munt. 1711 (Neculce), prob. de aceeași origine cu eroul albanez omonim.

CASTRA TRAIANA, castru roman din piatră, zidit la începutul sec. 1 d. Hr., în primii ani ai stăpînirii romane în Dacia. Azi, Sînbotin, com. Dăești, jud. Vîlcea.

Intrare: castru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castru
  • castrul
  • castru‑
plural
  • castre
  • castrele
genitiv-dativ singular
  • castru
  • castrului
plural
  • castre
  • castrelor
vocativ singular
plural
Intrare: Castru
Castru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Castru
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

castru

etimologie: