2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cárpen sm [At: ANON. CAR. / V: ~păn, ~pân, ~e, ~pin / Pl: ~i / E: ml carpinus] 1 Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie Si: cărpinar (Carpinus betulus). 2 (Bot; reg) Vetrice (Tanacetum vulgare). 3 (Bot; reg; îs) ~ de pietriș Cărpiniță (Carpinus orientalis). 4 (Bot; reg; îf -pin) Calopăr (Tanacetum balsamita).

CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus).Lat. carpinus.

CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus).Lat. carpinus.

CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adîncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie (Carpinus betulus). La umbra unui carpen joi Trubadurul să poposim. DELAVRANCEA,. T. 14. Carpenii stufoși, salba moale și teii cresc amestecați cu falnici jugaștri. ODOBESCU, S. I 147. El mi se culcă... Prin molifți uscați, Prin carpeni vărgați. TEODORESCU, P. P. 65. – Variantă: cárpăn (SADOVEANU, F. J. 367) s. m.

CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie (Carpinus betulus).Lat. carpinus.

CÁRPEN ~i m. Arbore înalt cu frunze ovale și dințate, cu flori în amenți, fructul o samară, cu lemnul alb și rezistent, folosit în construcții. /<lat. carpinus

carpen m. arbore mare din pădurile noastre, al cărui lemn e întrebuințat de rotari și la facerea jugurilor. [Lat. CARPINUS].

cárpen m. (lat. cárpinus, it. cárpino și cárpine, pv. carpre, fr. charme, sp. pg. carpe). Un copac betulaceŭ de pădure (carpinus betúlus). Din lemnu luĭ, foarte întrebuințat în industrie, se fac jugurile. – În est cárpăn, enĭ, pop. cárpîn, inĭ, ca galbîn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cárpen s. m., pl. cárpeni

cárpen s. m., pl. cárpeni


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cárpen (cárpeni), s. m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Pușcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniș (var. cărpiniș), s. n. (pădure de carpeni); cărpiniță, s. f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenței lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme și pentru der., sp. robliyo.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARPEN, com. în jud. Dolj; 3.178 loc. (1991).

CÁRPEN (lat. carpinus) s. m. Arbore din familia betulaceelor, înalt pînă la 28 m, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți (Carpinus betulus). Lemnul c. este dens, rezistent și are o mare putere calorică. Crește în Europa și Asia Centrală.

CARPEN subst. 1. – din Văleni (Draj I); Carpăn, K. (Drag 143); – jupîn, cismar, 1805 (BCI XI 93). 2. Cărpeniș, Stanciul 1620 olt (An C VI 492).

CARPINUS L., CARPEN, fam. Betulaceae. Gen originar din Europa, Asia, America Centrală și de N, cca 30 specii, arbori și arbuști cu scoarță netedă, cenușiu-închisă, formează ritidom la bătrînețe. Muguri fuziformi. Frunze încrețite, ovat-eliptice, ascuțite, acut-dințate, verzi-închis, pe dos dispers-păroase, așezate distih, cu 7-24 perechi de nervuri. Flori (apar o dată cu frunzele) unisexuat-monoice, în amenți pendenți, cei masculi cu numeroase stamine fără perigon, la bază înveliți într-o bractee păroasă, cei femeli cu solzi membranoși, formați din 2 ovare, fiecare cu cîte un perigon denticulat îngust. Fructul, achenă turtită, muchiată.

Carpinus caroliniana Walt. Arbore pînă la 9 m. Frunze (cca 6-12 cm lungime) ovate, vîrf ascuțit, verzi-albastre, iar toamna portocalii-roșietice.

Carpinus cordata Blume. Arbore pînă la 14 m. Frunze late, ovat-cordiforme, dublu-dentate, cu cca 20 perechi de nervuri păroase. Tulpina cu scoarță subțire, solzoasă, ramuri tinere ușor pubescente, amenți de cca 8 cm lungime.

arată toate definițiile

Intrare: carpen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carpen
  • carpenul
  • carpenu‑
plural
  • carpeni
  • carpenii
genitiv-dativ singular
  • carpen
  • carpenului
plural
  • carpeni
  • carpenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carpăn
  • carpănul
plural
  • carpăni
  • carpănii
genitiv-dativ singular
  • carpăn
  • carpănului
plural
  • carpăni
  • carpănilor
vocativ singular
plural
Intrare: Carpen
Carpen nume propriu
nume propriu (I3)
  • Carpen
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carpen carpăn

  • 1. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie (Carpinus betulus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărpinar diminutive: cărpinaș 3 exemple
    exemple
    • La umbra unui carpen voi Trubadurul să poposim. DELAVRANCEA,. T. 14.
      surse: DLRLC
    • Carpenii stufoși, salba moale și teii cresc amestecați cu falnici jugaștri. ODOBESCU, S. I 147.
      surse: DLRLC
    • El mi se culcă... Prin molifți uscați, Prin carpeni vărgați. TEODORESCU, P. P. 65.
      surse: DLRLC

etimologie: