6 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARP2, -Ă, carpi, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din lat. Carpes.

CARP1 s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.

carp2 sn [At: BIANU, D. S. / E: fr carpe, lat carpus] (Atm) Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului.

carp1 sm [At: IST. ROM. I, 266 / Pl: ~i / E: nct] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația carpilor (3). 3 smp Trib dacic care trăia la est de munții Carpați și de la care derivă numele acestor munți. 4 a Care aparține carpilor (3). 5 a Privitor la carpi (3). 6 a Care este specific carpilor.

CARP s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.

CARP s. n. Ansamblul celor opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă; încheietura mîinii.

CARP s. n. Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. – Fr. carpe (lat. lit. carpus).

CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. [< fr. carpe, cf. gr. karpos].

CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. (< fr. carpe, gr. karpos)

CÁRP ~i m. Populație geto-dacă care a trăit în sec. II-III e.n. pe teritoriul românesc la est de munții Carpați. /<lat. Carpes

CARP ~uri n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. /<fr. carpe, lat. carpus

Carp m. 1. (Costache) m. fabulist român (1838-1880): 2. (Petre), om politic, partizan convins al Nemților în răsboiul mondial (mort în 1919).

*carp n., pl. urĭ (vgr. karpós, fruct, carp). Anat. Oasele dintre metacarp și antebraț, la încheĭetura pumnuluĭ.

CARPI s. m. pl. Populație geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpați. – Din lat. Carpes.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!carp1 (nume etnic) s. m., pl. carpi

arată toate definițiile

Intrare: Carp
nume propriu (I3)
  • Carp
Intrare: carp (anat.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carp
  • carpul
  • carpu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • carp
  • carpului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: carp (etnie)
carp2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carp
  • carpul
  • carpu‑
plural
  • carpi
  • carpii
genitiv-dativ singular
  • carp
  • carpului
plural
  • carpi
  • carpilor
vocativ singular
plural
Intrare: carp (pref. - fruct)
carp3 (pref. - fruct) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • carp
Intrare: carp (pref. - oase)
carp4 (pref. - oase) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • carp
Intrare: carp (suf.)
sufix (I7-S)
  • carp
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carp (anat.)

  • 1. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului; încheietura mâinii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

carp, -ă (etnie) carpă

  • 1. (la) plural Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din această populație.
      surse: DEX '09

etimologie: