2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cấrnic sm [At: ISPIRESCU, L. 329 / V: cắr~ / Pl: ~ici / E: cârni + -ic] 1 Om care nu se ține de cuvânt. 2 Om fără căpătâi. 3 (Prin apropiere de crâcni) Persoană care se plânge ușor. 4 (Prin apropiere de cârmă) Conducător.

cârnic a. care umblă razna din turmă (vorbind de oi). [V. cârni].

cî́rnic, -ă adj. (poate din craĭnic, d. craĭna, adică „care tot bate marginile”). Vest. Care umblă răzlețit de turmă. Trans. Sucit, care are toane: om cîrnic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârníc, cârnícă, adj. (reg.; despre oi) care umblă razna din turmă; răzleț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARNICI, Alpii ~, masiv muntos în E Alpilor, la granița Austriei cu Italia; lungime: 120 km. Alt. max.: 2.780 m (vf. Hohe Warte). Alcătuit din șisturi cristaline, formează cumpăna de ape dintre bazinul Dravei și rîurile ce se varsă în G. Veneția.

Intrare: Carnici
Carnici nume propriu
nume propriu (I3)
  • Carnici
Intrare: cârnic
cârnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârnic
  • cârnicul
  • cârnicu‑
  • cârni
  • cârnica
plural
  • cârnici
  • cârnicii
  • cârnice
  • cârnicele
genitiv-dativ singular
  • cârnic
  • cârnicului
  • cârnice
  • cârnicei
plural
  • cârnici
  • cârnicilor
  • cârnice
  • cârnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)