2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus). corectată

Caragea (Ioan) m. Domnul Munteniei, fost dragoman al Porții, jefui țara în tot chipul și strânse în 6 ani o avere de 93 milioane. Publică grecește un codice de legi (Condica lui Caragea) și fugi în Austria cu toate comorile sale (1812-1818).

cărânjea sf vz caragea

căronjea[1] sf vz caragea modificată

  1. cărujeacăronjea, conform ordinii alfabetice, definiției principale, dublării variantei cărujea și lipsei variantei căronjea din dicționar. — Ladislau Strifler

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caragéa (cărăgéa), carageále (cărăgéle), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.

cărânjeá s.f. (reg.) garofiță de grădină.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARAGEA, Boris (1906-1982, n. Balcic), sculptor român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. Statuară monumentală („Victoria”, la Constanța); portrete și sculpturi cu caracter alegoric și decorativ (basorelieful „Muzica” de pe fațada Operei Române din București, în colab.).

CARAGEA, familie de boieri de origine greacă, stabilită în Țara Românească în sec. 17. Mai importanți: 1. Nicolae C., mare dragoman al Porții Otomane (1769-1774), domn al Țării Românești (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-1818); a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoarea țărănimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). În timpul domniei sale a bîntuit o epidemie de ciumă („ciuma lui Caragea”).

CARAGEA, Vucașin (sec. 17), meșter pietrar. Autorul sculpturilor de la Complexul Hurez, unde în pridvor, îi apare și portretul.

MIHALCEA (CARAGEA) (?-1601), boier din Țara Românească, de origine grec. Mare ban. Trimis al lui Mihai Viteazul în solie la împăratul Rudolf II; locțiitor al domnului în Transilvania, în timpul campaniei din Moldova. Ucis din ordinul generalului Basta.

Intrare: caragea
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caragea
  • carageaua
plural
  • carageale
  • caragealele
genitiv-dativ singular
  • carageale
  • caragealei
plural
  • carageale
  • caragealelor
vocativ singular
plural
cărăgea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăgea
  • cărăgeaua
plural
  • cărăgele
  • cărăgelele
genitiv-dativ singular
  • cărăgele
  • cărăgelei
plural
  • cărăgele
  • cărăgelelor
vocativ singular
plural
cărânjea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărujea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Caragea
Caragea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Caragea