caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus). corectat(ă)

Caragea (Ioan) m. Domnul Munteniei, fost dragoman al Porții, jefui țara în tot chipul și strânse în 6 ani o avere de 93 milioane. Publică grecește un codice de legi (Condica lui Caragea) și fugi în Austria cu toate comorile sale (1812-1818).

carugea sf vz caragea

cărăgea ain vz caragea corectat(ă)

cărânjea sf vz caragea

căronjea^[1] sf vz caragea modificată

cărugea sf vz caragea

cărujea sf vz caragea

cărugeà f. Tr. Bot. văzdoagă: frunză verde cărugele POP. [Origină necunoscută].

caragea (cărăgea), carageale (cărăgele), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.

cărânjea s.f. (reg.) garofiță de grădină.

cărugea, cărugele, s.f. (reg.) garoafă, văzdoagă.

CARAGEA, familie de boieri de origine greacă, stabilită în Țara Românească în sec. 17. Mai importanți: 1. Nicolae C., mare dragoman al Porții Otomane (1769-1774), domn al Țării Românești (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-1818); a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoarea țărănimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). În timpul domniei sale a bîntuit o epidemie de ciumă („ciuma lui Caragea”).

CARAGEA, Boris (1906-1982, n. Balcic), sculptor român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. Statuară monumentală („Victoria”, la Constanța); portrete și sculpturi cu caracter alegoric și decorativ (basorelieful „Muzica” de pe fațada Operei Române din București, în colab.).

CARAGEA, Vucașin (sec. 17), meșter pietrar. Autorul sculpturilor de la Complexul Hurez, unde în pridvor, îi apare și portretul.

MIHALCEA (CARAGEA) (?-1601), boier din Țara Românească, de origine grec. Mare ban. Trimis al lui Mihai Viteazul în solie la împăratul Rudolf II; locțiitor al domnului în Transilvania, în timpul campaniei din Moldova. Ucis din ordinul generalului Basta.