2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carácal sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: nct] (Zlg) Râs2 (Lynx lynx).

CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa și în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal)

CARACÁL ~i m. 1) Specie de pisică sălbatică, cu blana roșcată și urechi negre. 2) Blana acestui animal. /<fr. caracal

Caràcal n. oraș în Muntenia, cap. jud. Romanați: 15.500 loc. Victoria lui Mihai-Viteazul asupra Turcilor (1597). [Cuman KARA KALÀ, cetate neagră, în opozițiune cu Akkerman].

caracal m. soiu de pisică sălbatică din genul linxului: blană de caracal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caracál s. m., pl. caracáli


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caracál (-li), s. m. – Rîs, linx (Lynx caracal). – Var. carachiul, caraculac. Tc. kara kulak „ureche neagră”, conservat și în toponimul Caracal. Var. este un rezultatul unei confuzii cu carachiul „blană de astrahan”, din rus. karakulĭ „de astrahan”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARACAL, oraș în jud. Olt, în C. Romanaților; 40.691 loc. (1991). Nod feroviar. Fabrici de mobilă, de tricotaje, de anvelope, de conserve din legume și fructe, produse zaharoase și de brînzeturi; uzină de vagoane de cale ferată. Morărit și panificație; reparații de mașini și de utilaje agricole. Menționat documentar în 1538, declarat oraș în 1598. Casa lui Iancu Jianu (sec. 18, refăcută în 1958). Biserică domnească (sec. 16), ctitorie a lui Mihai Viteazul. Clădirea teatrului (1896) în stil gotic tîrziu. Muzeu de istorie și artă.

Intrare: Caracal
Caracal nume propriu
nume propriu (I3)
  • Caracal
Intrare: caracal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caracal
  • caracalul
  • caracalu‑
plural
  • caracali
  • caracalii
genitiv-dativ singular
  • caracal
  • caracalului
plural
  • caracali
  • caracalilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)