2 intrări
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.
CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cantor2 sn vz contor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cántor1 sm [At: DA / Pl: ~i / E: lat cantor, ger Kantor] (Reg) Cântăreț de biserică Si: dascăl, psalt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÁNTOR, cantori, s. m. (Regional) Cîntăreț de biserică; dascăl, psalt. Glasuri lugubre de cantori se amestecau cu ciripitul vesel de păsări. ANGHEL, PR. 135.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; dascăl. – Lat. lit. cantor (germ. Kantor).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CÁNTOR ~i m. pop. 1) Cântăreț în biserică; psalt; dascăl; diac. 2) (în evul mediu) Solist și maestru de cor bisericesc. /<lat. cantor, germ. Kantor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
càntor m. cel ce cântă în corurile bisericești.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cantòr n. pop. contoar, tejghea: mă duc să închid cantorul și magazia CAR. (= fr. comptoir).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cántor m. (rus. kántor, germ. kantor, d. lat. cántor, -óris). Rar. Cîntăreț (de biserică).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cantór n. V. contuar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cantóră sf vz contor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contuár n., pl. e (fr. comptoir, d. compter, a socoti). Masa, biurou, localu unde se primesc baniĭ într’o prăvălie mare, într’o bancă ș. a. Agență generală de comerciu a uneĭ țărĭ în altă țară: contuaru Indiilor. Stabiliment de credit public, bancă: contuar de scont. – Pop. cantór, pl. oáre (rus. kontóra, pron. kantóra, d. fr. comptoir).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cántor (cântăreț de biserică) s. m., pl. cántori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cántor (cântăreț de biserică) s. m., pl. cántori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CÁNTOR s. v. cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cantor s. v. CÎNTĂREȚ. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT. ȚÎRCOVNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cantór (-oáre), s. n. – Tejghea, masă. – Var. cantoră, s. f. Fr. comptoir, prin intermediul rus. kantora. Înv., substituit de der. din fr., contuar, care nici el nu prea se folosește.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cantór2, cantoáre, s.n. (pop., înv.) tejghea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cantor, funcție în muzica de cult privind interpretarea vocală a unor părți solistice anume destinate. În ritualul sinagogii, c. este, prin excelență, solist* vocal. În bis. cat. îndeplinește funcția cântării unor părți solistice dar și pe aceea a conducătorului corului. Sub influență cat. și protestantă, în Transilvania și Banat, c. este sin. cântărețului (2) de strană* (v. melurg; psalt). ♦ În bis. reformată germ. c. desfășura o activitate complexă: organist*, conducător al ansamblului (I, 2) și coordonator al întregii activități muzicale, adesea profesor. În calitatea sa de c. la Thomaskirche din Leipzig, J.S. Bach a avut și obligația compunerii unor lucrări religioase.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CANTOR (< germ., lat.) s. m. 1. (În ev. med.) Solist și maestru de cor bisericesc; (în Germania, după Reformă) maestru de cor și, uneori, organist avînd și obligația de compozitor. 2. (Reg.) Dascăl (3); diac (3); psalt.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cantor
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântăreț, -eață dascăl diac (persoană) paracliser psalt țârcovnic un exempluexemple
- Glasuri lugubre de cantori se amestecau cu ciripitul vesel de păsări. ANGHEL, PR. 135.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba latină cantorsurse: DEX '98 DEX '09
- limba germană Kantorsurse: DEX '98 DEX '09