3 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cantabri smp [At: DEX2 / E: fr Cantabres] Veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență.
CANTABRI s. m. pl. Veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. – Din fr. Cantabres.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Cantabri pl. 1. (Munții), partea Pirineilor spanioli, în Biscaya; 2. popor din vechea Spania, cari locuiau la S. de golful Gasconiei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANTABRU, -Ă, cantabri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. 2. Adj. Care aparține cantabrilor (1), privitor la cantabri. – Din fr. cantabres.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cantabri s. m. pl. (sil. -bri)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cantabru (desp. -ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantabri; adj. f., s. f. cantabră, pl. cantabre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cantabru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantabri, art. cantabrii; adj. f., s. f. cantabră, pl. cantabre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CANTABRI (< fr., lat.) s. m. pl. Veche populație din Pen. Iberică, așezată la izvoarele Ebrului și supusă de romani în anul 25 î. Hr.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv propriu (SP097MP) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: can-ta-bru
adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: can-ta-bru
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cantabru, cantabrăadjectiv
etimologie:
- cantabres DEX '09
cantabru, cantabrisubstantiv masculin cantabră, cantabresubstantiv feminin
- 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. DEX '09
etimologie:
- cantabres DEX '09