3 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

candrea sf [At: H III, 73 / Pl: ~ele / E: ?] Țesătură de lână care servește de așternut Cf macat, velință.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

candreá, candréle, s.f. (înv.) așternut, cuvertură.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Candrea v. Candid III și Codrat I 3.

CANDREA subst., numele unei cuverturi (DLR). 1. Candre, Al., căp., 1813 (Vr C 76); – frații, stăpîni ai moșiilor din Cîndreni (CL); Candrea (Moț; Sd XVI); cu acest n. 16 familii bucovinene (Buc); – mold., 1548 (Sd VI 140);- munt. (17 B III 41). Cf. gr. Kανδρῆς firmă în Atena 1900 și alb. kindră „gloată” (de oameni). 2. Căndre, P. (Sd IV 15); -a (Ard II 194). 3. Cîndrea (17 B II 228); – V. (Ard II 40) din Amlaș. 4. Cîndreș, Ioan nemeș hațegan (AO XVI 231). 5. Cîndrelul t.; Poienile Cîndrelor (16 B IV 238). 6. Cîndroiul (Glos). 7. Cf. Candrini, 1487 (C Ștef 35).

CANDREA I. Aurel (1872-1950, n. București), lingvist și filolog român. Prof. univ. la București. Autor, împreună cu O. Densusianu al „Dicționarului etimologic al limbii române. Elementele latine” și, cu Gh. Adamescu, al „Dicționarului enciclopedic ilustrat <Cartea Românească>”. Studii de dialectologie, de lexicologie, de limbă veche română („Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI-XVII traduse din slavonește”) și de folclor.

Intrare: candrea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candrea
  • candreaua
plural
  • candrele
  • candrelele
genitiv-dativ singular
  • candrele
  • candrelei
plural
  • candrele
  • candrelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Candrea
Candrea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Candrea
Intrare: Candrea
Candrea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Candrea