2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

campa sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr campane, it campana] 1 Capitelul unei coloane corintice sau dorice. 2 Construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson cu exteriorul. 3 (Pan) Ecluză cu aer comprimat.

CAMPÁNĂ s.f. 1. Capitelul unei coloane corintice sau dorice. 2. Construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul. ♦ Ecluză cu aer comprimat. [< fr. campane, cf. it. campana – clopot].

campánă s. f. 1. Capitel al unei coloane corintice sau dorice. 2. Construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat. 3. (muz.; pl.) Instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote. (< fr. campane, lat., it. campana, clopot)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

campánă s. f., pl. campáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAMPANA, Dino (1885-1932), poet italian. Lirică crepusculară și vizionară („Cîntece orfice”).

Intrare: Campana
Campana nume propriu
nume propriu (I3)
  • Campana
Intrare: campană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • campa
  • campana
plural
  • campane
  • campanele
genitiv-dativ singular
  • campane
  • campanei
plural
  • campane
  • campanelor
vocativ singular
plural