4 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calviní vtrf [At: IORGA, L. R. 143 / Pzi: ~nesc / E: calvin] 1-2 A (se) calviniza.

calvín, ~ă [At: IORGA, L. I, 414 / Pl: ~i, ~e / E: Calvin] 1 a Care aparține calvinismului (1) Si: calvinesc (1), calvinist (1). 2 a Referitor la calvinism (1) Si: calvinesc (2), calvinist (2). 3 a Care provine de la calvinism (1) Si: calvinesc (3), calvinist (3). 4 a Specific calvinismului (1) Si: calvinesc (4), calvinist (4). 5 smf Adept al calvinismului (1) Si: calvinist (5).

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj. 1. Care ține de calvinism. Influența propagandei calvine. ◊ (Substantivat) Adept al calvinismului. 2. Fig. (Popular) Tiran, rău, hain. Ian, mai bine, dă-mi un fum de țigară...Ți-aș da, că nu-s calvin la inimă. CAMILAR, N. I 363.

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului. – Din Calvin (nume propriu).

CALVÍN, -Ă adj. Care aparține calvinismului; privitor la calvinism. // s.m. și f. Adept al calvinismului. [< Jean Calvin – propagator al Reformei în Franța și Elveția].

CALVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin)

CALVÍN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al calvinismului. /Din Calvin n. pr.

CALVÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de calvinism; propriu calvinismului. /Din Calvin n. pr.

*calvín, -ă s. (d. numele sectaruluĭ Calvin). Calvinist, adept al luĭ Calvin. Adj. Calvinesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; adj. f., s. f. calvínă, pl. calvíne

calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; f. sg. calvínă, pl. calvíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALVINÍ vb. v. calviniza.

CALVÍN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)

CALVIN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calvín (calvínă), adj. – Calvinist. De la Calvin. Atestări din sec. XVII, dar probabil aparține sec. anterior. – Der. calvinesc, adj. (calvinist); calvini, vb. (a converti la calvinism); calvinism, s. n.; calvinist, s. m.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALVINI, com. în jud. Buzău, pe Bîsca Chiojdului; 4.361 loc. (1991). Centru pomicol. Biserică (sec. 18), cu ansamblu de fresce (în satul Bîscenii de Jos).

Intrare: calvini
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calvini
  • calvinire
  • calvinit
  • calvinitu‑
  • calvinind
  • calvinindu‑
singular plural
  • calvinește
  • calviniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calvinesc
(să)
  • calvinesc
  • calvineam
  • calvinii
  • calvinisem
a II-a (tu)
  • calvinești
(să)
  • calvinești
  • calvineai
  • calviniși
  • calviniseși
a III-a (el, ea)
  • calvinește
(să)
  • calvinească
  • calvinea
  • calvini
  • calvinise
plural I (noi)
  • calvinim
(să)
  • calvinim
  • calvineam
  • calvinirăm
  • calviniserăm
  • calvinisem
a II-a (voi)
  • calviniți
(să)
  • calviniți
  • calvineați
  • calvinirăți
  • calviniserăți
  • calviniseți
a III-a (ei, ele)
  • calvinesc
(să)
  • calvinească
  • calvineau
  • calvini
  • calviniseră
Intrare: Calvini
Calvini nume propriu
nume propriu (I3)
  • Calvini
Intrare: calvin (adj.)
calvin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvin
  • calvinul
  • calvinu‑
  • calvi
  • calvina
plural
  • calvini
  • calvinii
  • calvine
  • calvinele
genitiv-dativ singular
  • calvin
  • calvinului
  • calvine
  • calvinei
plural
  • calvini
  • calvinilor
  • calvine
  • calvinelor
vocativ singular
plural
Intrare: calvin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvin
  • calvinul
  • calvinu‑
plural
  • calvini
  • calvinii
genitiv-dativ singular
  • calvin
  • calvinului
plural
  • calvini
  • calvinilor
vocativ singular
  • calvinule
  • calvine
plural
  • calvinilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calvin (adj.)

etimologie:

calvin, -ă (persoană) calvin calvină

etimologie: