CALIVIT < gr. ϰαλυβίτησ „locuitorul unei colibe” epitet tradus Colibașul (Syn 15 I). 1. – (16 BV 422; Sur III; Sd VII 305) -ierom. (PGov, f° 25). 2. Alevit, V. diac.(Isp IIH); – bacalul (DZF). 3. Călivă, D., ard. (Cat gr. I). 4. Coliban, D. (Șchei III) cu schimbare de sufix din Colibaș.