2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de combinații. 2. Sare a calciului (1), întrebuințată ca medicament în anumite cazuri de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuși. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.

CÁLCIU s. m. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspîndit în natură sub formă de săruri (carbonat, clorat, sulfat, fosfat). 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament cu scop preventiv și curativ în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. Injecții de calciu.

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspândit în natură sub formă de săruri. 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Fr. calcium.

CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalino-pământos, alb-argintiu, răspândit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var].

CÁLCIU s. n. 1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu. 2. medicament conținând calciu (1). (< fr. calcium)

CÁLCIU n. Metal de culoare albă-argintie, răspândit în natură sub formă de compuși, având diferite întrebuințări în construcții, în industrie, în medicină etc. [Sil. -ciu] /<fr. calcium

calciu n. metal alb gălbuiu ce se scoate din var (izolat de Davy în 1908).

*cálciŭ n. (d. lat. calx, cálcis, var). Chim. Un metal alb galbiŭ bivalent care se obține descompunînd calcea cu pila luĭ Volta. A fost izolat de Davy la 1808.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cálciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. cálciul; simb. Ca

cálciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. cálciul; simb. Ca


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACETILURĂ DE CÁLCIU s. v. carbid.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALCIU (< fr. {i}; {s} lat. calc- „var”) s. n. Element chimic (Ca; nr. at. 20, m. at. 40,08, p. t. 842-848°C; p. f. 1.439°C), metal alb-argintiu, moale, din familia metalelor alcalino-pămîntoase. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (calcar, gips etc.). Se prepară prin electroliza unui amestec de clorură de calciu anhidră și fluorură de calciu. În combinații funcționează în starea de valență. 2. Face parte din compoziția organismului animal, avînd un rol plastic în formarea țesutului osos. Compușii săi au multiple utilizări în construcție, în industrie etc. și în terapeutică (pentru recalcificare, ca antialergic și sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy și J.J. Berzelius.

Ca, simbol chimic pentru Calciu.

CALCE-CALCIU subst. „buruiană” (DLR) și blg. Кaлчo, srb-cr. Kalča, derivat deWei- gand din st. Kalinikos. (v. Partea I, Calinic). 1. Calce b. (16 B VI 8); – C. (Gorj 343). 2. Calcea (16 B I 79, V 425; 17 B I 20); Calcia, fam. (Tel 58); – diac scris și Calcio (Cat; Ț-Rom 171; Fior 120; 13-15 B 127). 3. Călcea (Isp III1); Călceia f. (17 AI 52); Călcești (17 B I 263; II 215; AO III nr. 16). 4. Cîlce (17 A IV 150);- Ioan (16 A IV 148); -ești s. (Tis; Mus). 5. Calciu pren. (RA; – C. (Bîr I); Calciul boier din Vlașca (BCI V 188; PGov f° 17; Div 67); – (17 BI 439, II 46); -Roșu (16 B III 141); – popa (Hur 92) și t. (Mus);- țig., 1585 (Has, Cuvente I 31) etc. 6. Cf. Călciurescu act.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

calciu s. n. 1. șampanie. 2. întăritoare / energizantă.

a avea o cădere de calciu expr. (adol.) a ejacula

a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.

arată toate definițiile

Intrare: Calciu
Calciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Calciu
Intrare: calciu
  • pronunție: calcĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calciu
  • calciul
  • calciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calciu
  • calciului
plural
vocativ singular
plural
Ca simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ca
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calciu Ca

  • 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuși (carbonat, clorat, sulfat, fosfat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Săruri ale calciului, întrebuințate ca medicament (cu scop preventiv și curativ) în anumite cazuri de decalcifiere a organismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol Ca
    surse: DOOM 2

etimologie: