25 de intrări

Articole pe această temă:

127 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă[1]. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2). (Hippocampus hippocampus).Lat. caballus.

  1. De fapt, conform definiției din Sistemul Internațional, 1 cal-putere reprezintă puterea necesară pentru a ridica într-o secundă o masă de 75 kilograme pe o distanță de un metru împotriva gravitației Pământului, adică o valoare de 735,499 W. — raduborza

cal sm [At: COD. VOR. 122/13 / Pl: cai / E: ml caballus] 1 Animal domestic erbivor, imparicopitat, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus). 2 (Prc) Armăsar castrat. 3-4 (Îe; șîs) (A fi sau a ajunge) ~ de poștă (sau de curse) (A fi) om întrebuințat la toate. 5-6 (Îae; îas) (A fi) om muncit peste măsură. 7-8 (Îe; șîs) (A fi) ~ de bătaie (A fi) persoană hărțuită, muncită (de toți). 9-10 (Îae; îas) (A fi) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu în prim-plan. 11 (Îe) A face (sau a ajunge) din ~ măgar A face să ajungă sau a ajunge într-o situație mai rea decât cea inițială. 12-13 (Îe; șîs) (A visa sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) (A-și închipui sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. 14 (Îlav) La Paștele cailor Niciodată. 15 (Îs) O alergătură (sau o fugă) de ~ O distanță (destul de mică). 16 (Îs) ~ul dracului Femeie bătrână și rea. 17 (Îas) Vrăjitoare. 18 (Ent; reg; îas; șîs ~ul-popii, ~-turtit) Libelulă. 19 (Îc) ~-putere Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 kilogrammetri forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 20 (Șîs) ~ cu mânere Aparat de gimnastică. 21 Piesă la jocul de șah care are forma unui cap de cal (1). 22 (La mori) Una dintre cele două bucăți de laț, care împreună cu spetezele, țin coșul și alcătuiesc scara coșului. 23 (La mori) Aparat de lemn prin care se ridică sau se coboară piatra morii pentru a face făina mai mare sau mai măruntă Si: armăsar. 24 Una dintre grinzile perpendiculare pe direcția punții morii, pe care se reazemă unul dintre capetele punții. 25 (La mori) Grindă pe care este așezat scocul. 26 Fiecare dintre bârnele de la acoperișul casei care se află sub al patrulea căprior și care se îmbucă la capete cu alte bârne numite iepe, formând împreună scaunul podului. 27 (Reg.: la războiul de țesut) Împiedicătoare de la sulul dinapoi. 28 (Reg.) Aparat de lemn pentru depănatul bumbacului. 29 Suport pentru lemnele de foc (de pe vatră). 30 (Agr.: lpl) Prese ale mașinii de treierat care scutură paiele de boabe și le evacuează. Vz. scuturător. 31 Nume ale unei figuri a jocului de copii ~ în buși. 32 (Ast; art) Constelația Leului. 33 (Trs; înv) Cantitate de pește care cât se putea încărca pe un cal. 34 Nume al unui dans țărănesc. 35 Melodie după care se execută acest dans. 36 ~-de-mare Mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus hippocampus). Si: călușel (3) -de-mare, căluț-de-mare, (liv) hipocamp (7). 37 (Bot; reg.; îc) Caii-popii Omag (Aconitum napellus).

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus).Lat. caballus.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita, nedespicată (în special, spre deosebire de armăsar, masculul castrat), care servește omului la călărie, la tras vehicule și la dus poveri. Cal de ham. Cal de călărie. Cal de curse.În fața casei, legat la par, sta în ploaie un cal urît, ros de ham. CAMILAR, TEM. 51. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. Calul... începe a sări în două picioare, forăind. CREANGĂ, P. 185. Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. Am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la vreme. ALECSANDRI, T. I 373. Calul de dar nu se caută în gură (sau la dinți) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sînt, fără să se mai țină seamă de defecte). Cunoscut ca un cal breaz.Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă (sau cal de tramvai) = a alerga mult; a fi muncit peste măsură, a fi întrebuințat la toate, trimis în toate părțile. Sărmane, biete Barbule! ai ajuns cal de poștă împregiurul horii. ALECSANDRI, T. 85. Cal de bătaie = persoană foarte hărțuită, trasă din toate părțile, muncită; subiect, problemă de care se ocupă insistent multă lume, sau care vine mereu ca preocupare exclusivă a cuiva. A fi cal de dîrvală v. dîrvală. A face (pe cineva) din cal măgar = a face (pe cineva) să ajungă dintr-o situație mai bună într-una mai rea, a degrada; a înjosi, a umili. Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpinîre pe mine? zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. A ajunge din cal măgar = a ajunge într-o stare sau situație mai rea, mai proastă. A umbla după potcoave de cai morți v. potcoavă. A-și juca calul = a-și face mendrele. Știu eu năzdrăvănii de-ale spînului; și să fi vrut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul. CREANGĂ, P. 219. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri fantastice, imposibile, de necrezut. Cred că visezi cai verzi, prietene. CAMILAR, N. I 112. Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = distanță nu prea mare. Aud, cucoane?... dacă-i lungă poșta de-nainte?... Ba nu... ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine și ai și ajuns. ALECSANDRI, T. 45. Calul dracului = (depreciativ) femeie bătrînă, rea;, baborniță, vrăjitoare. ◊ Calul-troian = (cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor) stratagemă de care se folosește un dușman pentru a reuși să pătrundă în tabăra adversă; inamic deghizat sub masca unui binefăcător. Vapoare mari [americane] ca niște cai troieni Aruncă gheara ancorei în port. BOUREANU, S. P. 4. Cal-putere = unitate de putere (egală cu 75 kilogrammetri pe secundă) cu care se măsoară forța motrice a unei mașini mișcate cu vapori de apă sau cu carburanți. Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile. BOGZA, C. O. 405. ◊ (Poetic) Cu mii de cai-putere Se crapă zorii unei alte ere! BENIUC, V. 91. ♦ (Mil., învechit) Cal de friză = baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sîrmă ghimpată. 2. Nume dat unor aparate sau piese care seamănă cu un cal: a) numele unui aparat de gimnastică, peste care se fac sărituri; b) figură în forma unui cap de cal la jocul de șah. 3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă. Cal-de-mare (sau, rar, calul-mării) = mic pește marin al cărui cap seamănă cu acela al calului (Hippocampus). Împrejuru-ne s-adună Ale curții mîndre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte. EMINESCU, O. I 101.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); (prin restricție) armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seamă de defecte). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți; problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = o distanță nu prea mare. Calul dracului = baborniță; vrăjitoare. ♦ Compus: cal-putere = unitate de putere egală cu 75 de kilogrammetri pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1): a) aparat de gimnastică pentru sărituri; b) piesă în forma unui cap de cal la jocul de șah. 3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă; cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus).Lat. caballus.

CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la tracțiune și la călărie. ~ pursânge. ~ șarg.~ de bătaie a) persoană hărțuită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) ~ de poștă a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din ~ măgar a face să ajungă într-o situație mai rea de cum a fost. La paștele cailor niciodată. A spune cai verzi pe pereți a povesti lucruri nereale. O fugă (sau o alergătură) de ~ o distanță (destul de) mică. ~ul râios găsește copacul scorțos cine se aseamănă, se adună. ~ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclamă. ~ul are patru picioare și tot se poticnește pot greși și cei deștepți. ~ul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. A cunoaște ca pe un ~ breaz a cunoaște foarte bine pe cineva. Vrei, ~ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine. 2): ~-de-apă, ~ul-popii, ~ul-dracului libelulă. ~-de-mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 3): ~-putere unitate de măsură a puterii egală cu 75 de kilograme forță-metri pe secundă. 4) Aparat de gimnastică pentru sărituri. 5) Piesă la jocul de șah ce reprezintă capul și gâtul acestui animal. /<lat. caballus

cal m. 1. animal domestic din familia solipedelor, care servă Ia tras, călărit și transport: calul de dar nu se caută după dinți (cari indică vârsta-i); fig. cal de bătaie, motiv aparent, pricină neîntemeiată: cai verzi (pe pereți), născociri mincinoase; 2. nume de animale: cal de mare, numele vulgar al hipocampului; calu dracului, numele popular al libelulei; fig. și fam. muiere rea; 3. unitate pentru evaluarea măsurei unei mașini de aburi: mașină de zece cai; 4. pl. Mold. cele două lemne cari sprijină coșul morii (aduc de o iature întru câtva cu un cap de cal): 5. scaunul cu patru picioare al dulgherului; 6. Tr. piedica la sulul dinapoi al răsboiului. [Lat. CABALLUS, cal, mai ales prost: sensurile tehnice pornesc de la ideia de «suport», calul fiind considerat și ca animal purtător de sarcini].

cal m., pl. caĭ (lat. caballus, d. vgr. kabálles; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobilă). Un animal soliped domestic (maĭ rar salbatic) care servește la călărie și la tras. Fig. Iron. Persoană robustă: ce cal de femeĭe! Cal de bătaĭe, motiv aparent, lucru exploatat ca să obțiĭ ceva: a-țĭ face un cal de bătaĭe dintr’o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu dracilor, om răŭ, femeĭe rea. Cal-vapor (pl. caĭ-vaporĭ) saŭ numaĭ cal, forță de 75 de chilogramometri capabilă să rîdice într’o secundă o greutate de 75 de chilograme la o înălțime de 1 metru: mașină de 400 de caĭ. A vorbi caĭ verzĭ pe părețĭ, a aĭura, a abera, a vorbi lucrurĭ fantastice. A umbla după potcoave de caĭ morțĭ, a umbla după afacerĭ proaste, după cîștigurĭ irealizabile.

BĂȘÍNĂ, bășini, s. f. I. (Pop.) gaz intestinal eliminat prin anus; pârț, flatulație. II. (Bot.; reg.) 1. Compuse: bășina-porcului = specie de ciupercă (Lycoperdon gemmatum); bășina-calului (sau -lupului, -vulpii) = specie de ciupercă necomestibilă (Globaria gigantea). 2. Bășicoasă. 3. Traista-ciobanului. [Var.: (reg.) beșínă s. f.] – Lat. *vissina.[1]

  1. Flatulație nu există în DEX, există flatulență. gall

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.

MÚSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat[1], dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca. modificată

  1. În original, foarte interpretabil, adaptat pentru supt și înțelept. cata

asud sms [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri[1] / E: drr asuda] 1 Sudoare. 2 Secreție grasă a pielii ovinelor, cu care se impregnează lâna, devenind moale și impermeabilă Si: usuc. 3 (Bot; reg; îc) ~ul-calului (sau ~ul capului) Osul-iepurelui.

  1. Fiind singulare tantum, acest plural este dubios. Alte surse indică totuși sn, ceea ce ar putea justifica această desinență. — Ladislau Strifler

băși sf [At: NEGRUZZI, S. I, 249 / V: (Mol) beș~ / Pl: ~ni / E: ml *vissina] 1 Gaz intestinal eliminat prin orificiul anal Si: (med) flatulație, (euf) vânt, (fam) pârț, făsăială, fâsâit. 2 (Bot; reg; îc) ~na-calului (sau lupului, vulpii) Ciupercă necomestibilă (Globaria gigantea). 3 (Bot; reg; îc) ~na-porcului Ciupercă din familia lycoperdaceelor (Lycoperdon gemmatum). 4 (Îae) Păduchelniță. 5 (Îae) Buretele-cerbilor (Scheroderma aurantiacum). 6 Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). 7 Plantă erbacee din familia companulaceelor (Campanula persicifolia). 8 (Bot) Traista-ciobanului (Capsela bursa pastoris). 9 (Bot, îc) -sasului Crin galben (Hemerocalis lilio assphoclelus).

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.

CÁLCE s. f. Plantă erbacee cu frunze groase și lucitoare în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii; crește pe lîngă bălți și prin locuri umede (Caltha palustris).

CÁLCE1 s. f. Plantă erbacee cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.

CÁLCE1 f.: ~ea calului plantă erbacee perenă, toxică, având tulpină ramificată la bază, flori mari galbene și frunze groase lucitoare, care crește prin bălți și locuri umede. /<lat. calx, calcis

asudà v. 1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă; 2. a face să asude; 3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare; asudul calului, plantă numită și dârmotin.

calce f. calcea calului, plantă cu frunze groase, lucitoare și florile galbene-aurii, crește prin bălți și locuri umede (Caltha palustris). [Lat. CALCEM, lit.călcâiul calului].

1) asúd n., pl. urĭ (d. a asuda. V. sud 1). P. P. Sudoare. Trans. Asudu caluluĭ, o plantă numită și sudoarea caluluĭ. V. dîrmotin.

1) cálce f., pl. călcĭ (lat. calx, calcis, călcîĭ). Calcea caluluĭ, o plantă erbacee ranunculacee care crește pin locurĭ umede (calta palustris). Face florĭ marĭ galbene auriĭ. – Să nu fie un cuv. stricat de botaniștĭ din lat. calta (Virg. Ecl. 2,50)?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cal s. m., pl. cai, art. cáii

cal s. m., pl. cai, art. caii

cal-de-ápă (libelulă) s. m., art. cálul-de-ápă; pl. cai-de-ápă, art. cáii-de-ápă

cal-de-máre (pește) s. m., pl. cai-de-máre, art. cáii-de-máre

cal-putére s. m., art. cálul-putére; pl. cai-putére, art. cáii-pútere; simb. CP/(internațional) HP

cal-turtít (libelulă) s. m., art. cálul-turtít; pl. cai-turtíți, art. cáii-turtíți

cálce1 (plantă) s. f., g.-d. art. cắlcii; pl. călci

cálul-drácului (libelulă) s. m. art., pl. cáii-drácului

cálul-pópii (libelulă) s. m. art., pl. cáii-pópii

coáda-cálului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-cálului

*dínte-de-cál (soi de porumb) s. m.

díntele-cálului (soi de porumb) s. m. art.

!múscă-de-cál (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-de-cál; pl. múște-de-cál

*Páștele cáilor (la ~) (niciodată) (fam.) (ca-i-) loc. adv.

!páștele-cálului/páștele-cáilor (plantă) (-ca-i-) s. m. art.

!pădúchele-cálului (insectă) s. m. art.

!ságna-cálului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ságnei-cálului

!săpúnul-cálului (plantă) s. m. art.

cálce (bot.) s. f., pl. călci

cálul-drácului s. m., pl. cáii-drácului

coáda-cálului (bot.) s. f.

díntele-cálului (porumb) s. m.

ságna-cálului (bot.) s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAL s. 1. (ZOOL.) cabalină, (pop. și depr.) mărțână. 2. (IHT.) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) v. căluț-de-mare. 3. (TEHN.) călușel, război. (~ la moara de vânt.) 4. (TEHN.) scaun. (~ la scăunoaie.)

CAL s. 1. (ZOOL.) cabalină, (pop. și depr.) mărțînă. 2. (IHT.) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) = căluț-de-mare (rar) hipocamp. 3. (TEHN.) călușel, război. (~ la moara de vînt.) 4. (TEHN.) scaun. (~ la scăunoaie.)

ASUDUL-CÁLULUI s. v. osul-iepurelui.

BĂȘINA-CÁLULUI s. v. gogoașă.

BURETELE-CÁLULUI s. v. popenchi.

CAL-DE-ÁPĂ s. v. libelulă.

CAL-DE-IÁRBĂ s. v. lăcustă.

CAL-DE-MÁRE s. v. morsă.

CAL-TURTÍT s. v. libelulă.

CALCEA-CÁLULUI s. (BOT.; Caltha palustris) (reg.) bulbuc, bulbucel, scalce, zlat, capră-nemțească.

CALUL-DRÁCULUI s. v. libelulă.

MĂRARUL-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

MUSCA-CÁILOR s. v. tăun.

MUSCĂ-DE-CÁL s. v. căpușă.

SAGNA-CÁLULUI s. v. tarhon.

asudul-calului s. v. OSUL-IEPURELUI.

bășina-calului s. v. GOGOAȘĂ.

buretele-calului s. v. POPENCHI.

CALCEA-CALULUI s. (BOT.; Caltha palustris) (reg.) bulbuc, bulbucel, scalce, zlat, capră-nemțească.

calul-dracului s. v. LIBELULĂ.

mărarul-calului s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.

paștele-cailor s. v. TRAISTA-CIOBANULUI.

păduchele-calului s. v. COLȚUL-BABEI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cal (-ai), s. m.1. Animal domestic erbivor. – 2. Aparat (pentru exerciții de gimnastică). – 3. Piesă de șah. – 4. Mecanism care reglează presiunea morii de făină. – 5. Masă de dulgherie. – 6. Frînă a cilindrului războiului de țesut. – 7. Lampă de gaz. – 8. Dans tipic. – 9. Vase care se folosesc la priveghiul morților. – Mr., megl. cal, istr. co. Lat. caballus (Diez, I, 119 și Gramm., I, 9; Pușcariu 252; REW 1440; Candrea-Dens., 209; DAR); cf. alb. kalj, it. cavallo, prov. cavahl, fr. cheval, cat. cavall, sp. caballo, port. cavallo. După ipoteza lui Meillet, cuvîntul lat. ar proveni din stepele din estul balcano-scitic, unde numele gr. apare pentru prima oară, în sec. III a. Cr. (ϰαβαλλεῖον, într-o inscripție de la Callatis, în Dobrogea). Totuși, noi cercetări sprijină ideea că este cuvînt autentic lat., bazat pe cabo „castrat”, de la cavus (V. Cocco, Caballus, „Biblios”, XX, 71-119; cf. H. Grégoire, L’étymologie de caballus, în Recueil publié en l’honneur du millénaire d’Horace, Bruxelles 1937, p. 81-93). Uzuri speciale: calul dracului (libelulă), cf. sp. caballito del diablo, gal. din Lubian cabalo de demo, ngr. ἄλογο τη διάβολο (Danguitsis 141). Cf. călare, călător, încălica. Der. căiesc, adj. (cabalin); căișor, s. m. (căluț; șah; călușei); căluț, s. m. (dim. al lui cal; lăcustă, cosaș); căloniu, s. m. (Banat și Trans., horn sau nișă în perete, în spatele sobei, pentru a strînge fumul; banchetă de căruțaș; scaun de tăbăcar); căluș, s. n. (piesă mică de lemn pe care se sprijină coardele întinse ale viorii; botniță; șevalet; botniță prevăzută cu cuie pentru a împiedica vițeii să sugă; piesă la războiul de țesut, în general, suport, sprijin, reazem; mănunchi de alune care cresc împreună; dans tipic; joc de copii, cu un arc a cărui săgeată sau căluș se răsucește o dată cu coarda și se lansează ca efect al mișcării de răsucire); călușel, s. m. (căluț; mănunchi de alune; bîrne care susțin coșul de moară; lăcustă, Dicticus verrucivorus); călușei, s. m. (carusel, căișori; joc de noroc); călușar, s. m. (dansator tipic; dansează în grupuri de 7, 9 sau 11, conduși de o căpetenie care face legămînt să nu vorbească vreme de 40 de zile; poartă costume tipice, cu clopoței la picioare, iar dansul lor este foarte complicat și plin de figuri acrobatice); călușerească, s. f. (dans tipic din Moldova); călușeresc, adj. (propriu călușarilor); călușerește, adv. (în felul călușarilor); călușerie, s. f. (grup de călușari). – DAR îl explică pe călușar prin căluș, datorită legămîntului de a nu vorbi al căpeteniei. În călușei este posibil să fie vorba de o etimologie pop. a fr. carrousel. Din rom. provine bg. kalušar (Capidan, Raporturile, 190).

cálce (calce), s. f. – Gălbenele (Caltha palustris). Probabil din lat. caltha, cuvînt care apare la Plaut, și care înseamnă „plantă cu flori galbene”, cum sînt într-adevăr gălbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un der. *calthea › *calțe (pentru țece, cf. arici). În general se admite că acest cuvînt calce reprezintă lat. calx, acuz. calcem (Candrea, Rom., XXXI, 273; Pușcariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); însă semantismul este mai puțin clar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CAL. Subst. Cal, căluț (dim.), călușel; cal nărăvaș, cal rău de muscă. Rasă cabalină; cabaline. Armăsar, armăsăraș (dim.), armăsăruș, at. Jugan (reg.), jugănaș (dim., reg.), jugănel (reg.). Cal de rasă, pursînge, misir (pop.); bahmet (înv.); ponei. Cal sălbatic, tarpan, mustang. Armăsar, ducipal, bidiviu, telegar, parip (reg.). Pegas. Tabla-bașa (înv.). Murg, murguleț (dim.), murguț, murgușor; roib, roibuleț (dim.); bălan, șarg; dereș (reg.). Cal de ham; cal de călărie; cal de vînătoare, hunter; șăuaș; cal de curse, alergător, cursier (franțuzism); cal de tracțiune, remontă, cal povarnic; cal huțan, cal de munte, cal mocănesc. Strîjnic (înv. și reg.); povodnic (reg.). Hățaș, rotaș; prăștiaș (reg.), cal de praștie, cal lăturaș. Fugar, fugaci, gonaci (rar); trăpaș, troteur, buiestraș, buiestru. Mîrțoagă, gloabă, dîrloagă, dîrdală (reg.), talan (pop.), răpciugă, rablă (fam. și depr.), jărpan (reg.), ghijoagă (reg.), oțopină (reg.), ghipcan (reg.). Iapă, iepșună (reg.), cobilă (depr., reg.), iepușoară (dim.). Mînz, mînzișor (dim.), mînzoc, mînzuc (reg.), mînzuleț (reg.), mînză, mînzișoară (dim., rar), mînzulică (pop.), mînzuliță (pop). Tretin (pop.), cîrlan, cîrlăior (dim., reg.), cîrlănaș (dim., pop.), cincar (reg.), cincărel (dim., reg.). Herghelie, stavă (reg.), tabun. Hipologie. Hipolog. Călăreț, amazoană, cavaler, jocheu; călăraș (înv.), cavalerist. Călărie, călărit, echitație, hipism; concurs hipic, cursă de cai. Hipodrom, turf (livr.). Adj. Cavalin (rar), cabalin; hipic. Murg, murgan (rar); roib, roibuleț (dim.); șarg; sireap, fugar, fugaci. Călăreț. Călăresc (înv.); de călărie. Vb. A călări, a merge (a umbla) călare, a merge în (la) trap, a trapa (rar); a merge în galop, a galopa. A încăleca, a se sui călare, a sări în șa. A descăleca. A pune șaua, a înșeua, a înșela. Adv. Călare, de(-a) călare, călărește (rar). V. animale erbivore, adăposturi pentru animale, glasuri de animale, sport.

calce1, călci, s.f. – (reg.) Lanț înroșit în foc (pe care se mulge oaia, ca să nu i se ia laptele): „Se păstrează obiceiul ca atunci când mulgi întâi la munte să se mulgă pe călci” (C. C., 1979). – Et. nec.

calce2, călci, s.f. – (reg. / bot.) Plantă erbacee perenă, toxică, cu flori galbene și frunze lucitoare, în formă de copită de cal; calcea-calului (Caltha palustris): „Frunză verde de călcuță, / Mândru-i cu două drăguță” (Bârlea, 1924, I: 230). În Maramureșul din dreapta Tisei, florile de calce se pun la casă și la grajd, la Sf. Gheorghe (Grai. rom., 2000). ♦ (onom.) Calcea, nume de familie în Maramureș. – Lat. calx, calcis „calcâi” (DEX, MDA).

calce2, călci, s.f. – (bot.) Plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare în formă de copită de cal; calcea calului (Caltha palustris): „Frunză verde de călcuță, / Mândru-i cu două drăguță” (Bârlea 1924 I: 230). – Lat. calx, calcis.

calce1, călci, s.f. – Lanț înroșit în foc (pe care se mulge oaia ca să nu i se ia laptele): „Se păstrează obiceiul ca atunci când mulgi întâi la munte să se mulgă pe călci” (C. C. 1979). – Probabil lat. calx, calcis „călcâi”.

CP. Abreviere pentru cal-putere.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

cal, cai s. m. Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus). ♦ Calul năzdrăvan = cal fantastic, prezent într-o arie mitologică vastă, având la români două calități: mijloc de transport aero-spațial viu și sfătuitor al eroului. – Din lat. caballus.

CAL (lat. caballus) s. m. 1. (ZOOL.) Animal domestic erbivor de talie mare, caracterizat prin copita nedespicată, stomac unicompartimental și lipsa veziculei biliare. Originar din Europa și Asia, este răspîndit în prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: c. diluvial (Equus robustus), c. mongol (E. Przewalski) și c. tarpanic (E. Gmelini). Există mai multe rase de c.: pentru călărie, tracțiune și samar. Unele popoare folosesc în alimentație carnea de c. și laptele de iapă. În România, prin încrucișarea raselor selecționate cu cele locale s-au obținut rase ameliorate: c. semigreu românesc, c. ameliorat de munte, c. de sport românesc, cai locali ameliorați din zona de șes, podiș și coline. ♦ C. semigreu românesc, format în patru variante, fiecare utilizînd rasa ardenă. Are talia 151-156 cm, greutate de 550 kg, format dreptunghiular, constituție robustă, aptitudini pentru tracțiune. C. Ameliorat de munte, rezultat din încrucișarea rasei huțulă cu rase locale din Bucovina. Prezintă dezvoltare corporală mică, talia de 135 cm, greutatea de 350 kg, format dreptunghiular, constituție robustă, aptitudini pentru samar, călărie și tracțiune. 2. Aparat de gimnastică prevăzut cu două mînere pe care se sprijină mîinile sportivului, în timp ce cu picioarele execută diferite mișcări de balansare sau de rotire. Fără mînere este folosit la sărituri. 3. Piesă la jocul de șah, de forma unui cap de c. (1). 4. (ZOOL.) Cal-de-mare = căluț-d-mare. 5. (ENTOM.) Calul-dracului (sau -popii) = libelulă.

CAL subst. I. 1. Calu fam. (Șez); – Cercel (Drag 126); -l, fam. (17 A IV 68; Sur VII 238); Călulești s. (Mus) și Valea Călului (sic), (ib.). 2. + -oni, -oi: Caloi b. (Giur); Calona popa (16 B I 161) sau din altă temă. 3. + -ota, (ca în; Vacotă, Bootă etc. < vacă, bou); Cálota, pren., 1640 (Cîmp; Pom; AO XXI 171); – fam., boier (Tis) etc.; Calot/escu (Am); -ești s.; Calotiță, act.; Călotici, Mătei (17 B III 285); Calotici zis și Calotin și Calota armașul (AO XVII 435, 451, XVIII). 4. Deformat prin fonetica ungară: Călata s. < magh. Kalota cu o > a (Drăg 454). 5. + -uș: ◊ Căluș., Călușelul (17 B II212). 6. + -uț, Căluțu, Toader (Șchei I), + -an: Căluțanul (Sur IX). 7. Căluțoiu, N. (î Div). 8. + -an, Călan, P. (Mag Br). 9. Compuse: Calalb (Bîr V); Calbor N., ard., 1757 (RA 409) (< cal + bour?); Calorîpă t. (16 B I 54). 10. Din altă temă (?): Calușa f., dobr. (RI XI, 28). II. Din pl. cai: 1. Prob. Căiata t. 2. Căiuțul s. (Dm 28), singular format din plur. *Căiuți < cai iuți. 3. Căieriu fam. (Șez). 4. Căilă, T., ard.; Căiță, Bucur (Mag Br).

A HORSE! A HORSE! MY KINGDOM FOR A HORSE (engl.) un cal! un cal! (dau) regatul meu pentru un cal – Shakespeare, „Richard al III-lea”, act. V, scena 4. Cuvinte rostite de Richard al III-lea, înfrânt și încolțit, în bătălia de la Bosworth. Ele subliniază rolul hotărâtor, în anumite momente, al unui lucru căruia de obicei nu i se acordă importanță.

CALCE2 (lat. calcem) s. f. Calcea-calului = plantă erbacee, perenă, toxică, din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-60 cm, cu frunze groase, lucioase, în formă de copită de cal și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).

CALUL, numele popular al constelației Leul.

CALUL MIC (Equuleus), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Pegasul, Vărsătorul și Delfinul.

CP (METR.), simbol pentru cal-putere.

NOLI EQUI DENTES INSPICERE DONATI (lat.) să nu te uiți la dinții calului de dar – Proverb latin. În românește: calul de dar nu se caută la dinți.

PODU CALULUI, masiv muntos în m-ții Buzăului, extins sub forma unei culmi prelungi, pe direcție NV-SE, între văile râurilor Buzău (V) și Bâsca Mare (E și S). Alcătuit din fliș grezos cu intercalații șistoase, fliș bituminos cu gresii și conglomerate. Alt. max.: 1.439 m (vf. Podu Calului).

PRJEVALSKI, Nikolai Mihailovici (1839-1888), explorator rus. A întreprins numeroase călătorii în Asia Centrală și partea central-estică a Chinei; a cercetat lacul Lop Nur (1876-1877), a explorat Tibetul și izvoarele fl. Huang He, apoi deșertul Gobi (1879-1885). A identificat specii noi de plante și animale, inclusiv calul sălbatic mongol. – Calul lui ~, singura specie de cal sălbatic care se mai păstrează în fauna globului, în prezent doar cu efective mici și pe un areal restrâns, în stepele din SV Mongoliei și izolat în V Chinei (Equus przewalskii). Existența sa a fost semnalată pentru prima oară de exploratorul rus Prjevalski. Este asemănător cu calul domestic, de care se deosebește doar prin coama scurtă, dreaptă ca o perie, lipsa smocului de păr de pe frunte și dimensiuni ceva mai mici (1,8-2 m lungime, 1-1,1 m înălțime). Blana sa este de culoare roșcat-cafenie. Pentru menținerea și chiar extinderea sa, se realizează repopulări pe baza exemplarelor existente în parcuri și grădini zoologice. Sin. calul sălbatic mongol.

EQUISETUM L., COADA CALULUI fam. Equisetaceae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, cca 22 specii perene. Rizom cu tuberculi ce pătrund adînc în sol și 2 feluri de tulpini articulate, noduroase: fertile și sterile, care apar la unele specii deodată, iar la altele mai întîi cele fertile apoi cele sterile și a căror epidermă este impregnată cu siliciu. Tulpinile fertile sînt albe, gălbui, brune sau albe-roșiatice, simple și formează, la vîrf, spice terminale, spongiflore, ce conțin numeroși spori; cele sterile sînt albe sau verzi, verticilat-ramificate. Frunze mici, solzoase, concrescute în verticil, într-o vagină, în jurul nodurilor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cal, cai s. m. 1. bărbat înalt. 2. (deț.) țigară. 3. zar. 4. (la sg.tox.) heroină.

a ajunge din cal măgar expr. a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea

a avea ochelari de cal expr. a refuza perceperea realității în întreaga ei complexitate: a fi retrograd.

a da calu’ la apă expr. (adol.) a urina.

a face (pe cineva) din cal măgar expr. 1. a discredita. 2. a umili.

a fi pe cai mari expr. 1. a avea o poziție socială bună; a avea o funcție importantă. 2. a fi sigur pe sine.

a fute calul în pizdă expr. (obs.) a avea necazuri, a da de bucluc, a fi la ananghie.

a lua cuiva boii / caii de la bicicletă expr. a nu putea pedepsi pe cineva care merită sancționat pentru faptele sale

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.

a sări peste cal expr. a depăși limita admisă, a exagera.

a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun.

a se vârî ca musca-n curul calului / vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.).

a umbla după cai verzi pe pereți / după potcoave de cai morți expr. (pop.) a-și face planuri irealizabile, a fi nerealist.

a visa cai verzi pe pereți / potcoave de cai morți expr. a visa, a spera lucruri irealizabile / fanteziste.

cai verzi pe pereți expr. lucruri imposibile / de necrezut / fanteziste.

cal alb expr. (tox.) heroină.

calu’ bălan expr. (er.) penis.

cunoscut ca un cal breaz expr. (peior.) cunoscut foarte bine; notoriu.

la botul calului expr. (d. mâncare, băutură) consumată în grabă / în picioare.

la paștele cailor expr. (pop.) niciodată.

mănânci calule, ovăz? expr. (glum.) folosită când i se oferă cuiva un lucru care-i place foarte mult sau când i se face o propunere care-i convine.

nici albă, nici neagră / nici cal, nici măgar / nici călare, nici pe jos / nici în car, nici în căruță expr. 1. (d. o situație) nehotărât, indecis. 2. ambiguu, de o calitate sau o compoziție incertă.

potcoave de cai morți expr. (d. dorințe, afirmații etc.) fantezii, elucubrații.

Intrare: Cal
nume propriu (I3)
  • Cal
Intrare: cal
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal
  • calul
  • calu‑
plural
  • cai
  • caii
genitiv-dativ singular
  • cal
  • calului
plural
  • cai
  • cailor
vocativ singular
  • calule
plural
  • cailor
Intrare: asudul-calului, -capului
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asudul-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • asudului-calului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asudul-capului
plural
genitiv-dativ singular
  • asudului-capului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bășina-calului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășina-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • bășinii-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: buretele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buretele-calului
plural
  • bureții-calului
genitiv-dativ singular
  • buretelui-calului
plural
  • bureților-calului
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-apă
cal-de-apă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-de-a
  • calul-de-a
plural
  • cai-de-a
  • caii-de-a
genitiv-dativ singular
  • cal-de-a
  • calului-de-a
plural
  • cai-de-a
  • cailor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-iarbă
cal-de-iarbă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-de-iarbă
  • calul-de-iarbă
plural
  • cai-de-iarbă
  • caii-de-iarbă
genitiv-dativ singular
  • cal-de-iarbă
  • calului-de-iarbă
plural
  • cai-de-iarbă
  • cailor-de-iarbă
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-mare
cal-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-de-mare
  • calul-de-mare
plural
  • cai-de-mare
  • caii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • cal-de-mare
  • calului-de-mare
plural
  • cai-de-mare
  • cailor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cal-putere
cal-putere substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-putere
  • calul-putere
plural
  • cai-putere
  • caii-putere
genitiv-dativ singular
  • cal-putere
  • calului-putere
plural
  • cai-putere
  • cailor-putere
vocativ singular
plural
HP simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • HP
CP simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • CP
Intrare: cal-turtit
cal-turtit substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-turtit
  • calul-turtit
plural
  • cai-turtiți
  • caii-turtiți
genitiv-dativ singular
  • cal-turtit
  • calului-turtit
plural
  • cai-turtiți
  • cailor-turtiți
vocativ singular
plural
Intrare: calce (bot.)
calce1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F123)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calce
  • calcea
plural
  • călci
  • călcile
genitiv-dativ singular
  • călci
  • călcii
plural
  • călci
  • călcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcea-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • calcei-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Calul
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Cal
  • Calul
  • Calu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Cal
  • Calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: calul-dracului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calul-dracului
plural
  • caii-dracului
genitiv-dativ singular
  • calului-dracului
plural
  • cailor-dracului
vocativ singular
plural
Intrare: calul-popii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calul-popii
plural
  • caii-popii
genitiv-dativ singular
  • calului-popii
plural
  • cailor-popii
vocativ singular
plural
Intrare: coada-calului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coada-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • cozii-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dinte-de-cal
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinte-de-cal
  • dintele-de-cal
plural
genitiv-dativ singular
  • dinte-de-cal
  • dintelui-de-cal
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dintele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dintele-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • dintelui-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mărarul-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărarul-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • mărarului-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-cailor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-cailor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-cailor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-cal
muscă-de-cal substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-cal
  • musca-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștele-de-cal
genitiv-dativ singular
  • muște-de-cal
  • muștei-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștelor-de-cal
vocativ singular
plural
Intrare: paștele-cailor
  • silabație: -ca-i-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paștele-cailor
plural
genitiv-dativ singular
  • paștelui-cailor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: paștele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paștele-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • paștelui-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: păduchele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păduchele-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • păduchelui-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sagna-calului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sagna-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • sagnei-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: săpunul-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpunul-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • săpunului-calului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asudul-calului, -capului asudul-capului

etimologie:

bășina-calului

  • 1. botanică Specie de ciupercă necomestibilă; bășina-lupului, bășina-vulpii (Globaria gigantea).
    surse: DEX '09 sinonime: gogoașă

etimologie:

cal hippocampus

  • 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: căișor călușel căluț 7 exemple
    exemple
    • Cal de ham. Cal de călărie. Cal de curse.
      surse: DLRLC
    • În fața casei, legat la par, sta în ploaie un cal urît, ros de ham. CAMILAR, TEM. 51.
      surse: DLRLC
    • Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56.
      surse: DLRLC
    • Calul... începe a sări în două picioare, forăind. CREANGĂ, P. 185.
      surse: DLRLC
    • Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • Am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la vreme. ALECSANDRI, T. I 373.
      surse: DLRLC
    • Cunoscut ca un cal breaz.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Armăsar castrat.
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie A fi (sau a ajunge) cal de poștă (sau cal de tramvai) = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sărmane, biete Barbule! ai ajuns cal de poștă împregiurul horii. ALECSANDRI, T. 85.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie Cal de bătaie = problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. expresie A fi cal de dârvală.
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degrada umili înjosi un exemplu
      exemple
      • Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpînire pe mine? zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A umbla după potcoave de cai morți.
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A-și juca calul = a-și face mendrele.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Știu eu năzdrăvănii de-ale spînului; și să fi vrut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul. CREANGĂ, P. 219.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cred că visezi cai verzi, prietene. CAMILAR, N. I 112.
        surse: DLRLC
      • Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie La Paștele cailor = niciodată
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.12. expresie O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aud, cucoane?... dacă-i lungă poșta de-nainte?... Ba nu... ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine și ai și ajuns. ALECSANDRI, T. 45.
        surse: DLRLC
    • 1.13. expresie Calul dracului = femeie bătrână și rea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baborniță vrăjitor, -oare (persoană)
    • 1.14. Calul-troian = (cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor) stratagemă de care se folosește un dușman pentru a reuși să pătrundă în tabăra adversă; inamic deghizat sub masca unui binefăcător.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vapoare mari [americane] ca niște cai troieni Aruncă gheara ancorei în port. BOUREANU, S. P. 4.
        surse: DLRLC
    • 1.15. (termen) militar învechit Cal de friză = baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sârmă ghimpată.
      surse: DLRLC
  • 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Aparat de gimnastică.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

calce (bot.) calcea-calului

etimologie:

cal-de-apă

etimologie:

cal-de-iarbă

etimologie:

cal-de-mare

etimologie:

cal-putere HP CP

  • 1. Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile. BOGZA, C. O. 405.
      surse: DLRLC
    • poetic Cu mii de cai-putere Se crapă zorii unei alte ere! BENIUC, V. 91.
      surse: DLRLC
    • comentariu Conform definiției din Sistemul Internațional, 1 cal-putere reprezintă puterea necesară pentru a ridica într-o secundă o masă de 75 kilograme pe o distanță de un metru împotriva gravitației Pământului, adică o valoare de 735,499 W.
      surse: dexonline
  • comentariu simbol CP / HP

etimologie:

cal-turtit

etimologie:

Calul Cal

etimologie:

calul-dracului

etimologie:

calul-popii

etimologie:

coada-calului equisetum Hippuris

  • 1. Nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin două tipuri de tulpini: una fertilă și alta sterilă (Equisetum).
    surse: DLRLC DEX '09 sinonime: barba-ursului
  • 2. Plantă erbacee acvatică cu frunze liniare și cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris).
    surse: DEX '09

etimologie:

dinte-de-cal

  • 1. Varietate de porumb cu boabe mari, late și albicioase, cu un șănțuleț la vârf.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

dintele-calului

  • 1. Varietate de porumb cu boabe mari, late și albicioase, cu un șănțuleț la vârf.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dinte-de-cal

etimologie:

mărarul-calului

etimologie:

musca-cailor

etimologie:

muscă-de-cal

  • 1. Insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina).
    surse: DEX '09 sinonime: căpușă

etimologie:

păduchele-calului

etimologie:

sagna-calului

etimologie: