24 de intrări

Articole pe această temă:

120 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cal sm [At: COD. VOR. 122/13 / Pl: cai / E: ml caballus] 1 Animal domestic erbivor, imparicopitat, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus). 2 (Prc) Armăsar castrat. 3-4 (Îe; șîs) (A fi sau a ajunge) ~ de poștă (sau de curse) (A fi) om întrebuințat la toate. 5-6 (Îae; îas) (A fi) om muncit peste măsură. 7-8 (Îe; șîs) (A fi) ~ de bătaie (A fi) persoană hărțuită, muncită (de toți). 9-10 (Îae; îas) (A fi) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu în prim-plan. 11 (Îe) A face (sau a ajunge) din ~ măgar A face să ajungă sau a ajunge într-o situație mai rea decât cea inițială. 12-13 (Îe; șîs) (A visa sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) (A-și închipui sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. 14 (Îlav) La Paștele cailor Niciodată. 15 (Îs) O alergătură (sau o fugă) de ~ O distanță (destul de mică). 16 (Îs) ~ul dracului Femeie bătrână și rea. 17 (Îas) Vrăjitoare. 18 (Ent; reg; îas; șîs ~ul-popii, ~-turtit) Libelulă. 19 (Îc) ~-putere Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 kilogrammetri forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 20 (Șîs) ~ cu mânere Aparat de gimnastică. 21 Piesă la jocul de șah care are forma unui cap de cal (1). 22 (La mori) Una dintre cele două bucăți de laț, care împreună cu spetezele, țin coșul și alcătuiesc scara coșului. 23 (La mori) Aparat de lemn prin care se ridică sau se coboară piatra morii pentru a face făina mai mare sau mai măruntă Si: armăsar. 24 Una dintre grinzile perpendiculare pe direcția punții morii, pe care se reazemă unul dintre capetele punții. 25 (La mori) Grindă pe care este așezat scocul. 26 Fiecare dintre bârnele de la acoperișul casei care se află sub al patrulea căprior și care se îmbucă la capete cu alte bârne numite iepe, formând împreună scaunul podului. 27 (Reg.: la războiul de țesut) Împiedicătoare de la sulul dinapoi. 28 (Reg.) Aparat de lemn pentru depănatul bumbacului. 29 Suport pentru lemnele de foc (de pe vatră). 30 (Agr.: lpl) Prese ale mașinii de treierat care scutură paiele de boabe și le evacuează. Vz. scuturător. 31 Nume ale unei figuri a jocului de copii ~ în buși. 32 (Ast; art) Constelația Leului. 33 (Trs; înv) Cantitate de pește care cât se putea încărca pe un cal. 34 Nume al unui dans țărănesc. 35 Melodie după care se execută acest dans. 36 ~-de-mare Mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus hippocampus). Si: călușel (3) -de-mare, căluț-de-mare, (liv) hipocamp (7). 37 (Bot; reg.; îc) Caii-popii Omag (Aconitum napellus).

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2). (Hippocampus hippocampus).Lat. caballus.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus).Lat. caballus.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita, nedespicată (în special, spre deosebire de armăsar, masculul castrat), care servește omului la călărie, la tras vehicule și la dus poveri. Cal de ham. Cal de călărie. Cal de curse.În fața casei, legat la par, sta în ploaie un cal urît, ros de ham. CAMILAR, TEM. 51. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. Calul... începe a sări în două picioare, forăind. CREANGĂ, P. 185. Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. Am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la vreme. ALECSANDRI, T. I 373. Calul de dar nu se caută în gură (sau la dinți) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sînt, fără să se mai țină seamă de defecte). Cunoscut ca un cal breaz.Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă (sau cal de tramvai) = a alerga mult; a fi muncit peste măsură, a fi întrebuințat la toate, trimis în toate părțile. Sărmane, biete Barbule! ai ajuns cal de poștă împregiurul horii. ALECSANDRI, T. 85. Cal de bătaie = persoană foarte hărțuită, trasă din toate părțile, muncită; subiect, problemă de care se ocupă insistent multă lume, sau care vine mereu ca preocupare exclusivă a cuiva. A fi cal de dîrvală v. dîrvală. A face (pe cineva) din cal măgar = a face (pe cineva) să ajungă dintr-o situație mai bună într-una mai rea, a degrada; a înjosi, a umili. Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpinîre pe mine? zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. A ajunge din cal măgar = a ajunge într-o stare sau situație mai rea, mai proastă. A umbla după potcoave de cai morți v. potcoavă. A-și juca calul = a-și face mendrele. Știu eu năzdrăvănii de-ale spînului; și să fi vrut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul. CREANGĂ, P. 219. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri fantastice, imposibile, de necrezut. Cred că visezi cai verzi, prietene. CAMILAR, N. I 112. Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = distanță nu prea mare. Aud, cucoane?... dacă-i lungă poșta de-nainte?... Ba nu... ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine și ai și ajuns. ALECSANDRI, T. 45. Calul dracului = (depreciativ) femeie bătrînă, rea;, baborniță, vrăjitoare. ◊ Calul-troian = (cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor) stratagemă de care se folosește un dușman pentru a reuși să pătrundă în tabăra adversă; inamic deghizat sub masca unui binefăcător. Vapoare mari [americane] ca niște cai troieni Aruncă gheara ancorei în port. BOUREANU, S. P. 4. Cal-putere = unitate de putere (egală cu 75 kilogrammetri pe secundă) cu care se măsoară forța motrice a unei mașini mișcate cu vapori de apă sau cu carburanți. Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile. BOGZA, C. O. 405. ◊ (Poetic) Cu mii de cai-putere Se crapă zorii unei alte ere! BENIUC, V. 91. ♦ (Mil., învechit) Cal de friză = baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sîrmă ghimpată. 2. Nume dat unor aparate sau piese care seamănă cu un cal: a) numele unui aparat de gimnastică, peste care se fac sărituri; b) figură în forma unui cap de cal la jocul de șah. 3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă. Cal-de-mare (sau, rar, calul-mării) = mic pește marin al cărui cap seamănă cu acela al calului (Hippocampus). Împrejuru-ne s-adună Ale curții mîndre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte. EMINESCU, O. I 101.

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); (prin restricție) armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seamă de defecte). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți; problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = o distanță nu prea mare. Calul dracului = baborniță; vrăjitoare. ♦ Compus: cal-putere = unitate de putere egală cu 75 de kilogrammetri pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1): a) aparat de gimnastică pentru sărituri; b) piesă în forma unui cap de cal la jocul de șah. 3. Compuse: calul-dracului sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă; cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus).Lat. caballus.

CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la tracțiune și la călărie. ~ pursânge. ~ șarg.~ de bătaie a) persoană hărțuită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) ~ de poștă a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din ~ măgar a face să ajungă într-o situație mai rea de cum a fost. La paștele cailor niciodată. A spune cai verzi pe pereți a povesti lucruri nereale. O fugă (sau o alergătură) de ~ o distanță (destul de) mică. ~ul râios găsește copacul scorțos cine se aseamănă, se adună. ~ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclamă. ~ul are patru picioare și tot se poticnește pot greși și cei deștepți. ~ul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. A cunoaște ca pe un ~ breaz a cunoaște foarte bine pe cineva. Vrei, ~ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine. 2): ~-de-apă, ~ul-popii, ~ul-dracului libelulă. ~-de-mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 3): ~-putere unitate de măsură a puterii egală cu 75 de kilograme forță-metri pe secundă. 4) Aparat de gimnastică pentru sărituri. 5) Piesă la jocul de șah ce reprezintă capul și gâtul acestui animal. /<lat. caballus

cal m. 1. animal domestic din familia solipedelor, care servă Ia tras, călărit și transport: calul de dar nu se caută după dinți (cari indică vârsta-i); fig. cal de bătaie, motiv aparent, pricină neîntemeiată: cai verzi (pe pereți), născociri mincinoase; 2. nume de animale: cal de mare, numele vulgar al hipocampului; calu dracului, numele popular al libelulei; fig. și fam. muiere rea; 3. unitate pentru evaluarea măsurei unei mașini de aburi: mașină de zece cai; 4. pl. Mold. cele două lemne cari sprijină coșul morii (aduc de o iature întru câtva cu un cap de cal): 5. scaunul cu patru picioare al dulgherului; 6. Tr. piedica la sulul dinapoi al răsboiului. [Lat. CABALLUS, cal, mai ales prost: sensurile tehnice pornesc de la ideia de «suport», calul fiind considerat și ca animal purtător de sarcini].

cal m., pl. caĭ (lat. caballus, d. vgr. kabálles; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobilă). Un animal soliped domestic (maĭ rar salbatic) care servește la călărie și la tras. Fig. Iron. Persoană robustă: ce cal de femeĭe! Cal de bătaĭe, motiv aparent, lucru exploatat ca să obțiĭ ceva: a-țĭ face un cal de bătaĭe dintr’o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu dracilor, om răŭ, femeĭe rea. Cal-vapor (pl. caĭ-vaporĭ) saŭ numaĭ cal, forță de 75 de chilogramometri capabilă să rîdice într’o secundă o greutate de 75 de chilograme la o înălțime de 1 metru: mașină de 400 de caĭ. A vorbi caĭ verzĭ pe părețĭ, a aĭura, a abera, a vorbi lucrurĭ fantastice. A umbla după potcoave de caĭ morțĭ, a umbla după afacerĭ proaste, după cîștigurĭ irealizabile.

asud sms [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri[1] / E: drr asuda] 1 Sudoare. 2 Secreție grasă a pielii ovinelor, cu care se impregnează lâna, devenind moale și impermeabilă Si: usuc. 3 (Bot; reg; îc) ~ul-calului (sau ~ul capului) Osul-iepurelui.

  1. Fiind singulare tantum, acest plural este dubios. Alte surse indică totuși sn, ceea ce ar putea justifica această desinență. — Ladislau Strifler

băși sf [At: NEGRUZZI, S. I, 249 / V: (Mol) beș~ / Pl: ~ni / E: ml *vissina] 1 Gaz intestinal eliminat prin orificiul anal Si: (med) flatulație, (euf) vânt, (fam) pârț, făsăială, fâsâit. 2 (Bot; reg; îc) ~na-calului (sau lupului, vulpii) Ciupercă necomestibilă (Globaria gigantea). 3 (Bot; reg; îc) ~na-porcului Ciupercă din familia lycoperdaceelor (Lycoperdon gemmatum). 4 (Îae) Păduchelniță. 5 (Îae) Buretele-cerbilor (Scheroderma aurantiacum). 6 Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). 7 Plantă erbacee din familia companulaceelor (Campanula persicifolia). 8 (Bot) Traista-ciobanului (Capsela bursa pastoris). 9 (Bot, îc) -sasului Crin galben (Hemerocalis lilio assphoclelus).

BĂȘÍNĂ, bășini, s. f. I. (Pop.) gaz intestinal eliminat prin anus; pârț, flatulație. II. (Bot.; reg.) 1. Compuse: bășina-porcului = specie de ciupercă (Lycoperdon gemmatum); bășina-calului (sau -lupului, -vulpii) = specie de ciupercă necomestibilă (Globaria gigantea). 2. Bășicoasă. 3. Traista-ciobanului. [Var.: (reg.) beșínă s. f.] – Lat. *vissina.[1]

  1. Flatulație nu există în DEX, există flatulență. gall

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.

MÚSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat[1], dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca. modificată

  1. În original, foarte interpretabil, adaptat pentru supt și înțelept. cata

CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.

CÁLCE s. f. Plantă erbacee cu frunze groase și lucitoare în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii; crește pe lîngă bălți și prin locuri umede (Caltha palustris).

CÁLCE1 s. f. Plantă erbacee cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii (Caltha palustris).Lat. calx, calcis.

CÁLCE1 f.: ~ea calului plantă erbacee perenă, toxică, având tulpină ramificată la bază, flori mari galbene și frunze groase lucitoare, care crește prin bălți și locuri umede. /<lat. calx, calcis

asudà v. 1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă; 2. a face să asude; 3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare; asudul calului, plantă numită și dârmotin.

calce f. calcea calului, plantă cu frunze groase, lucitoare și florile galbene-aurii, crește prin bălți și locuri umede (Caltha palustris). [Lat. CALCEM, lit.călcâiul calului].

1) asúd n., pl. urĭ (d. a asuda. V. sud 1). P. P. Sudoare. Trans. Asudu caluluĭ, o plantă numită și sudoarea caluluĭ. V. dîrmotin.

arată toate definițiile

Intrare: cal
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal
  • calul
  • calu‑
plural
  • cai
  • caii
genitiv-dativ singular
  • cal
  • calului
plural
  • cai
  • cailor
vocativ singular
  • calule
plural
  • cailor
Intrare: Cal
nume propriu (I3)
  • Cal
Intrare: asudul-calului, -capului
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asudul-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • asudului-calului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asudul-capului
plural
genitiv-dativ singular
  • asudului-capului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bășina-calului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășina-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • bășinii-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: buretele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buretele-calului
plural
  • bureții-calului
genitiv-dativ singular
  • buretelui-calului
plural
  • bureților-calului
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-apă
cal-de-apă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-de-a
  • calul-de-a
plural
  • cai-de-a
  • caii-de-a
genitiv-dativ singular
  • cal-de-a
  • calului-de-a
plural
  • cai-de-a
  • cailor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-iarbă
cal-de-iarbă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-de-iarbă
  • calul-de-iarbă
plural
  • cai-de-iarbă
  • caii-de-iarbă
genitiv-dativ singular
  • cal-de-iarbă
  • calului-de-iarbă
plural
  • cai-de-iarbă
  • cailor-de-iarbă
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-mare
cal-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-de-mare
  • calul-de-mare
plural
  • cai-de-mare
  • caii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • cal-de-mare
  • calului-de-mare
plural
  • cai-de-mare
  • cailor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cal-putere
cal-putere substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-putere
  • calul-putere
plural
  • cai-putere
  • caii-putere
genitiv-dativ singular
  • cal-putere
  • calului-putere
plural
  • cai-putere
  • cailor-putere
vocativ singular
plural
HP simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • HP
CP simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • CP
Intrare: cal-turtit
cal-turtit substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-turtit
  • calul-turtit
plural
  • cai-turtiți
  • caii-turtiți
genitiv-dativ singular
  • cal-turtit
  • calului-turtit
plural
  • cai-turtiți
  • cailor-turtiți
vocativ singular
plural
Intrare: calce (bot.)
calce1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F123)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calce
  • calcea
plural
  • călci
  • călcile
genitiv-dativ singular
  • călci
  • călcii
plural
  • călci
  • călcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcea-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • calcei-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Calul
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Cal
  • Calul
  • Calu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Cal
  • Calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: calul-dracului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calul-dracului
plural
  • caii-dracului
genitiv-dativ singular
  • calului-dracului
plural
  • cailor-dracului
vocativ singular
plural
Intrare: calul-popii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calul-popii
plural
  • caii-popii
genitiv-dativ singular
  • calului-popii
plural
  • cailor-popii
vocativ singular
plural
Intrare: coada-calului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coada-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • cozii-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dinte-de-cal
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinte-de-cal
  • dintele-de-cal
plural
genitiv-dativ singular
  • dinte-de-cal
  • dintelui-de-cal
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dintele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dintele-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • dintelui-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-cailor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-cailor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-cailor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-cal
muscă-de-cal substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-cal
  • musca-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștele-de-cal
genitiv-dativ singular
  • muște-de-cal
  • muștei-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștelor-de-cal
vocativ singular
plural
Intrare: paștele-cailor
  • silabație: -ca-i-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paștele-cailor
plural
genitiv-dativ singular
  • paștelui-cailor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: paștele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paștele-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • paștelui-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: păduchele-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păduchele-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • păduchelui-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sagna-calului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sagna-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • sagnei-calului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: săpunul-calului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpunul-calului
plural
genitiv-dativ singular
  • săpunului-calului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asudul-calului, -capului asudul-calului asudul-capului

etimologie:

bășina-calului

  • 1. botanică Specie de ciupercă necomestibilă; bășina-lupului, bășina-vulpii (Globaria gigantea).
    surse: DEX '09 sinonime: gogoașă

etimologie:

cal hippocampus

  • 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: căișor călușel căluț 7 exemple
    exemple
    • Cal de ham. Cal de călărie. Cal de curse.
      surse: DLRLC
    • În fața casei, legat la par, sta în ploaie un cal urît, ros de ham. CAMILAR, TEM. 51.
      surse: DLRLC
    • Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56.
      surse: DLRLC
    • Calul... începe a sări în două picioare, forăind. CREANGĂ, P. 185.
      surse: DLRLC
    • Caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • Am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la vreme. ALECSANDRI, T. I 373.
      surse: DLRLC
    • Cunoscut ca un cal breaz.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Armăsar castrat.
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie A fi (sau a ajunge) cal de poștă (sau cal de tramvai) = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sărmane, biete Barbule! ai ajuns cal de poștă împregiurul horii. ALECSANDRI, T. 85.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie Cal de bătaie = problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. expresie A fi cal de dârvală.
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degrada umili înjosi un exemplu
      exemple
      • Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpînire pe mine? zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A umbla după potcoave de cai morți.
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A-și juca calul = a-și face mendrele.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Știu eu năzdrăvănii de-ale spînului; și să fi vrut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul. CREANGĂ, P. 219.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cred că visezi cai verzi, prietene. CAMILAR, N. I 112.
        surse: DLRLC
      • Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie La Paștele cailor = niciodată
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.12. expresie O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aud, cucoane?... dacă-i lungă poșta de-nainte?... Ba nu... ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine și ai și ajuns. ALECSANDRI, T. 45.
        surse: DLRLC
    • 1.13. expresie Calul dracului = femeie bătrână și rea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baborniță vrăjitor, -oare (persoană)
    • 1.14. Calul-troian = (cu aluzie la legendarul cal de lemn dăruit de greci troienilor) stratagemă de care se folosește un dușman pentru a reuși să pătrundă în tabăra adversă; inamic deghizat sub masca unui binefăcător.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vapoare mari [americane] ca niște cai troieni Aruncă gheara ancorei în port. BOUREANU, S. P. 4.
        surse: DLRLC
    • 1.15. (termen) militar învechit Cal de friză = baraj tehnic contra infanteriei, făcut dintr-un schelet de lemn sau de fier îmbrăcat cu sârmă ghimpată.
      surse: DLRLC
  • 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Aparat de gimnastică.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

calce (bot.) calcea-calului

etimologie:

cal-de-apă

etimologie:

cal-de-iarbă

etimologie:

cal-de-mare

etimologie:

cal-putere HP CP

  • 1. Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Remorcherele de sute de cai-putere trec duduind din toate mașinile. BOGZA, C. O. 405.
      surse: DLRLC
    • poetic Cu mii de cai-putere Se crapă zorii unei alte ere! BENIUC, V. 91.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol CP / HP

etimologie:

cal-turtit

etimologie:

Calul Cal

etimologie:

calul-dracului

etimologie:

calul-popii

etimologie:

coada-calului equisetum (2) Hippuris

  • 1. Nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin două tipuri de tulpini: una fertilă și alta sterilă (Equisetum).
    surse: DLRLC DEX '09 sinonime: barba-ursului
  • 2. Plantă erbacee acvatică cu frunze liniare și cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris).
    surse: DEX '09

etimologie:

dinte-de-cal

  • 1. Varietate de porumb cu boabe mari, late și albicioase, cu un șănțuleț la vârf.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

dintele-calului

  • 1. Varietate de porumb cu boabe mari, late și albicioase, cu un șănțuleț la vârf.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dinte-de-cal

etimologie:

musca-cailor

etimologie:

muscă-de-cal

  • 1. Insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina).
    surse: DEX '09 sinonime: căpușă

etimologie:

păduchele-calului

etimologie: