2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. A se evalua (în cifre) la..., a atinge suma de... 2. Tranz. A transpune un text în cifru. – Din fr. chiffrer (refăcut după cifră).

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. A se evalua (în cifre) la... 2. Tranz. A aplica unui text un cifru. – Din fr. chiffrer (refăcut după cifră).

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. Ase evalua, a se calcula în cifre. Cheltuielile se cifrează la suma de... 2. Tranz. A aplica unui text un cifru. Cifrează telegrama.

cifrá (a ~) (ci-fra) vb., ind. prez. 3 cifreáză

cifrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. cifréz, 3 sg. și pl. cifreáză

CIFRÁ vb. 1. a (se) număra. (Se ~ cu zecile cei care...) 2. a se ridica. (Câștigul se ~ la...) 3. a coda. (A ~ un text, un mesaj.)

CIFRÁ vb. I. 1. refl. A se calcula, a se evalua în cifre. 2. tr. A scrie, a transmite un text prin cifru. [< fr. chiffrer].

CIFRÁ vb. I. refl. a se calcula în cifre. II. tr. a transmite un text prin cifru. (< fr. chiffrer)

A CIFRÁ ~éz tranz. 1) (texte) A transpune într-un sistem de semne convenționale, folosind un cifru; a coda. ~ un mesaj. 2) (indici economici, financiari etc.) A nota cu cifre; a evalua în cifre. /<fr. chiffrer

cifrà v. 1. a calcula cu cifre; 2. a numerota: a cifra paginile; 3. a evalua în cifre: a cifra produsul unei moșteniri. 4. a scrie cu litere secrete: a cifra o depeșă.

CÍFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero până la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) număr. 2. Volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre (1). ◊ Compus: cifră-record = cea mai mare cifră la o anumită dată, într-un anumit moment. ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. Cifră de afaceri = veniturile rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestările de servicii și alte venituri din exploatare. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen. Cifră de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

Noțiunea de cifră nu este limitată în matematică la baza 10. De exemplu, dacă luăm ca reper baza 2 avem doar cifrele 0 și 1, iar dacă luăm baza 16, notația standard a cifrelor ar fi: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, A, B, C, D, E, F - raduborza

CÍFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) număr. 2. Volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre (1). ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen. Cifră de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

CÍFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic care reprezintă un număr. Cifră romană. Cifră arabă.Cîte numere distincte de cîte două cifre se pot forma cu cifrele 2, 3, 5, 7, dacă cifrele fiecărui număr sînt diferite? ALGEBRA 22. ♦ Număr, sumă, cantitate. Producția a atins o cifră foarte mare. 2. Volumul sau cuantumul reprezentat prin cifre (1) al unor operații comerciale sau financiare. ◊ (În orînduirea capitalistă; și la noi pînă în 1949) Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea afacerilor, adică cu valoarea mărfurilor vîndute.

cífră (simbol grafic, cuantum) (ci-fră) s. f., g.-d. art. cífrei; pl. cífre

*cífră-recórd (ci-fră-) s. f., g.-d. art. cífrei-recórd; pl. cífre-recórd

cífră (simbol grafic, cuantum) s. f. (sil. -fră), g.-d. art. cífrei; pl. cífre

CÍFRĂ s. 1. v. număr. 2. (MAT.) (impr.) număr. (~ 16.)

CÍFRĂ s.f. 1. Semn convențional pentru reprezentarea numerelor. ♦ (Fig.) Număr, cantitate, sumă. 2. Volum, cuantum al unor operații comerciale, financiare, reprezentat în cifre. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe. [< it. cifra, fr. chiffre, germ. Ziffer < ar. șifr – gol, zero].

CÍFRĂ s. f. 1. simbol grafic pentru reprezentarea numerelor. ◊ (fig.) număr, cantitate, sumă. 2. ~ de afaceri = cuantum al unor operații comerciale, financiare, în cifre. 3. număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen etc. (< it., lat. cifra, cf. fr. chiffre)

cífră (cífre), s. f. – Simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor. – Var. cifru, (înv.) țifră. It. cifra (sec. XIX). Var. cifru, înv. cu sensul curent, se folosește mai ales cu sensul de „cheie, soluție”; țifră redă pronunțarea germ. Ziffer. Der. cifra, vb. (a socoti, a calcula; a numerota; refl., a însuma, a aduna); descifra, vb., compus pe baza fr. déchiffrer.

Intrare: cifra
cifra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cifra cifrare cifrat cifrând singular plural
cifrea cifrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cifrez (să) cifrez cifram cifrai cifrasem
a II-a (tu) cifrezi (să) cifrezi cifrai cifrași cifraseși
a III-a (el, ea) cifrea (să) cifreze cifra cifră cifrase
plural I (noi) cifrăm (să) cifrăm cifram cifrarăm cifraserăm, cifrasem*
a II-a (voi) cifrați (să) cifrați cifrați cifrarăți cifraserăți, cifraseți*
a III-a (ei, ele) cifrea (să) cifreze cifrau cifra cifraseră
Intrare: cifră
cifră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cifră cifra
plural cifre cifrele
genitiv-dativ singular cifre cifrei
plural cifre cifrelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)