2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărăbáș1, ~ă [At: DDRF / V: carab~, carabáșă / Pl: ~i, ~e / E: tc karabaş] 1-3 smf, a (Oaie sau berbec) de culoare neagră pe bot și în rest albă (în afară de picioare). 4 a (D. oaie sau berbec) Ceacâr.

cărăbáș2 sm [At: LIUBA – IANA, M. 63 / Pl: ~i / E: carabă1 + -aș] (Ban) Muzicant care cântă la carabă1 Si: cimpoiaș, cimpoier.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRĂBAȘ COMÚN s. v. martin, pescar-râzător, pescăruș.

cărăbaș-comun s. v. MARTIN. PESCAR RÎZĂTOR. PESCĂRUȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cărăbáș (-șe), adj. – (Oaie) albă, cu capul și picioarele negre. Tc. karabaș „cap negru” (DAR). – Der. cărăbaș, s. m. (pescăruș, Larus ridibundus).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cărăbaș, – etc. v. Cara 1.

Intrare: Cărăbaș
Cărăbaș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cărăbaș
Intrare: cărăbaș
cărăbaș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăbaș
  • cărăbașul
  • cărăbașu‑
  • cărăbașă
  • cărăbașa
plural
  • cărăbași
  • cărăbașii
  • cărăbașe
  • cărăbașele
genitiv-dativ singular
  • cărăbaș
  • cărăbașului
  • cărăbașe
  • cărăbașei
plural
  • cărăbași
  • cărăbașilor
  • cărăbașe
  • cărăbașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)