3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.

cărășél [At: ANTIPA, F. I. 124 / V: (reg) ~șắl, ~raș~, car~, carașél / Pl: ~ei, ~e sn / E: caras + -el] 1-2 sm (Iht; șhp) Caras (1) (mic). 3 sm (Iht) Caracudă. 4 sm (Gmț) Păduche. 5 sm (Reg) Vierme care trăiește pe materiile (alimentare) putrede. 6 sn Dans popular cu mișcări vioaie. 7 sn Melodie după care se execută acest dans. 8 sn Dansul și melodia după care acesta se execută.

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular. După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășei; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302.

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută.

cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărășél (pește) s. m., pl. cărășéi, art. cărășéii

!cărășélul (dans) s. n. art., neart. cărășél

cărășél (pește) s. m., pl. cărășéi, art. cărășéii

cărășél (dans) s. n., pl. cărășéle


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cărăș/elu, -ilă v. Caraș 3-4.

Intrare: Cărășelu
Cărășelu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cărășelu
Intrare: cărășel (dans)
cărășel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărășel
  • cărășelul
  • cărășelu‑
plural
  • cărășele
  • cărășelele
genitiv-dativ singular
  • cărășel
  • cărășelului
plural
  • cărășele
  • cărășelelor
vocativ singular
plural
Intrare: cărășel (pește)
cărășel1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărășel
  • cărășelul
  • cărășelu‑
plural
  • cărășei
  • cărășeii
genitiv-dativ singular
  • cărășel
  • cărășelului
plural
  • cărășei
  • cărășeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărășel (dans)

  • 1. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășel; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Caras + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09

cărășel (pește)

  • 1. Diminutiv al lui caras.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Caras + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09