4 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Călării m. numele macedoromân al orașului Kalarites.

călare [At: URECHE, ap. LET. II, 206/13 / Pl: ~ri, ~lări / E: ml caballaris, -rem] 1 sm (Înv) Călăreț (1). 2 a Încălecat pe cal sau pe alt animal ori pe un obiect. 3 av (Îe) A fi ~ A fi beat. 4 av (Îe) A fi ~ pe haidea (sau pe ciumag) A fi mereu gata de ducă, grăbit. 5 av (Îe) A fi ~ pe situație A fi stăpân pe situație. 6 av (Îlav) De (a) ~ Călărind. 7 av (Îal) Fără odihnă. 8 av (Îe) Nici ~, nici pe jos Nici așa, nici așa. 9 av Pe cal.

călăresc, ~ească a [At: GOLESCU, Î. 101 / Pl: ~ești / E: călare + -esc] 1 Specific călărețului (1). 2 Al călărețului (1). 3 Care provine de la călăreț (1).

călărí1 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~résc, (nob) cálăr / E: călare] 1 vi A merge stând pe un cal (sau alt animal). 2 vt A mâna calul stând călare. 3 vt A încăleca. 4 vt (Fig) A stăpâni și a conduce după propria voință.

călắri2 av vz călare

călăríe sf [At: URECHE, L. 190/4 / Pl: ~ii / E: călare + -ie] 1 Deplasare stând pe un cal sau pe alt animal Si: (rar) călărire, călărit1. 2 Artă de a călări (1). 3 (Reg) Cal de călărie (1).

CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) Încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) călare = a) călărind, din fuga calului; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală: pl. (adjectival) călări] – Lat. caballaris, -em.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie.

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie.

CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; pl. (adjectival) călắri] – Lat. caballaris, -em.

CĂLÁRE adv. (Adesea în legătură cu verbele «a fi», «a ședea» sau cu verbe de mișcare) Încălecat pe cal, pe un alt animal sau, p. ext., pe un obiect. Cîrlig venea călare pe căluțul lui. CAMILAR, TEM. 201. L-am adus [pe cățel] de departe într-o desagă a tar niței: am călătorit cu el călare. SADOVEANU, N. F. 14. În ziua aceea urcam, călare, un deal de lîngă Dorna. GALACTION, O. I 333. Ședea călare pe burduvul cu banii. CREANGĂ, P. 54. Ades călare pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96. ◊ Fig. Cu vuiet de vînturi veniră Norii, călare pe zmei, și noapte făcură-n văzduhuri. COȘBUC, P. II 61. ◊ Loc. adv. De-a (sau de) călare sau de-a-n călarele = călărind, din fuga calului; fig. fără odihnă, fără răgaz. Hai, Gheorghiță, îmbucă ceva de-a călare. SADOVEANU, B. 152. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-n- căpătoare, Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL- IOSIF, C. M. II 160. Mai fă-mi un bine și cu iapa, să mîn boii de călare! CREANGĂ, P. 47. Zi și noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. ALECSANDRI, P. P. 173. ◊ Expr. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa; nici în car, nici în căruță. A sta (sau a ședea) călare în inima cuiva = a ști tot ce cugetă cineva, a-i cunoaște toate gîndurile. Eu șăd călare în inima lor și, nu că mă laud, dar știu toate măruntaiele dintr-însele. CREANGĂ, P. 161. A fi călare pe situație = a fi stăpîn pe situație. ◊ (Adjectival) Ei vin dinspre cătunul lor la vale, călări pe cai mărunți. BOGZA, C. O. Femeia a vorbit de turma de trei sute de oi și de trei oameni călări. SADOVEANU, B. 166. S-ajung curînd în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n dezmierdări. EMINESCU, O. I 97. De aici, îmi zise Smărăndița, trăsurile nu mai pot merge; noi vom urca dealul călări. BOLINTINEANU, O. 328. ♦ (Substantivat; învechit) Călăreț. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. – Forme gramaticale: pl. (adjectival și substantivat) călări; (în locuțiuni) călarele.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. 1. Intranz. A umbla, a merge călare. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. 2. Tranz. A purta calul stînd călare pe el; a încăleca. Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48. ♦ Fig. A conduce; a purta pe cineva după propria voință.

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. Pantaloni de călărie.Care muncă mi-e mai dragă? Munca cea de haiducie, Pistoale de Veneție Și cal bun de călărie. ALECSANDRI, P. P. 290.

CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) Încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De-a (sau de) călare = călărind; din fuga calului; fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa; nici în car, nici în căruță. A fi călare pe situație = a fi stăpân pe situație. [Formă gramaticală: pl. (adjectival) călắri] – Lat. caballaris.

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A umbla, a merge călare sau a purta animalul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. – Din călare + suf. -ie.

CĂLÁRE adv. Încălecat pe cal, pe alt animal sau pe un obiect. A merge ~. /<lat. caballaris

A CĂLĂRÍ ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare

CĂLĂRÍE f. 1) Acțiunea și arta de a călări. 2) Sport constând din exerciții de alergări, sărituri și dresaj cu calul. /călare + suf. ~ie

călare adv. pe cal. [Cf. lat. CABALLARIUS, rândaș de cai].

arată toate definițiile

Intrare: Călării
Călării
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: călare
călare1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • călare
călare2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A93)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călare
  • călarele
  • călare
  • călarea
plural
  • călări
  • călării
  • călări
  • călările
genitiv-dativ singular
  • călare
  • călarelui
  • călări
  • călării
plural
  • călări
  • călărilor
  • călări
  • călărilor
vocativ singular
plural
Intrare: călări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călări
  • călărire
  • călărit
  • călăritu‑
  • călărind
  • călărindu‑
singular plural
  • călărește
  • călăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călăresc
(să)
  • călăresc
  • călăream
  • călării
  • călărisem
a II-a (tu)
  • călărești
(să)
  • călărești
  • călăreai
  • călăriși
  • călăriseși
a III-a (el, ea)
  • călărește
(să)
  • călărească
  • călărea
  • călări
  • călărise
plural I (noi)
  • călărim
(să)
  • călărim
  • călăream
  • călărirăm
  • călăriserăm
  • călărisem
a II-a (voi)
  • călăriți
(să)
  • călăriți
  • călăreați
  • călărirăți
  • călăriserăți
  • călăriseți
a III-a (ei, ele)
  • călăresc
(să)
  • călărească
  • călăreau
  • călări
  • călăriseră
Intrare: călărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărie
  • călăria
plural
genitiv-dativ singular
  • călării
  • călăriei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călare

  • 1. (Adesea adjectival) Încălecat pe cal, pe alt animal sau, prin extensiune, pe un obiect.
    surse: DEX '09 DLRLC 10 exemple
    exemple
    • Cîrlig venea călare pe căluțul lui. CAMILAR, TEM. 201.
      surse: DLRLC
    • L-am adus [pe cățel] de departe într-o desagă a tarniței: am călătorit cu el călare. SADOVEANU, N. F. 14.
      surse: DLRLC
    • În ziua aceea urcam, călare, un deal de lîngă Dorna. GALACTION, O. I 333.
      surse: DLRLC
    • Ședea călare pe burduvul cu banii. CREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • Ades călare pleacă în mîndre nopți cu lună. EMINESCU, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu vuiet de vînturi veniră Norii, călare pe zmei, și noapte făcură-n văzduhuri. COȘBUC, P. II 61.
      surse: DLRLC
    • Ei vin dinspre cătunul lor la vale, călări pe cai mărunți. BOGZA, C. O. 370.
      surse: DLRLC
    • Femeia a vorbit de turma de trei sute de oi și de trei oameni călări. SADOVEANU, B. 166.
      surse: DLRLC
    • S-ajung curînd în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n dezmierdări. EMINESCU, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • De aici, îmi zise Smărăndița, trăsurile nu mai pot merge; noi vom urca dealul călări. BOLINTINEANU, O. 328.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie De(-a) călare = călărind, din fuga calului.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Hai, Gheorghiță, îmbucă ceva de-a călare. SADOVEANU, B. 152.
        surse: DLRLC
      • La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare, Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL- IOSIF, C. M. II 160.
        surse: DLRLC
      • Mai fă-mi un bine și cu iapa, să mîn boii de călare! CREANGĂ, P. 47.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie figurat De(-a) călare = fără odihnă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Zi și noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. ALECSANDRI, P. P. 173.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. expresie A sta (sau a ședea) călare în inima cuiva = a ști tot ce cugetă cineva, a-i cunoaște toate gândurile.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Eu șăd călare în inima lor și, nu că mă laud, dar știu toate măruntaiele dintr-însele. CREANGĂ, P. 161.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • exemple
      • Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC

etimologie:

călări

  • 1. A merge călare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A mâna calul stând călare pe el.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăleca un exemplu
      exemple
      • Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. figurat A purta pe cineva după propria voință.
        surse: DLRLC sinonime: conduce

etimologie:

  • călare
    surse: DEX '09 DEX '98

călărie

  • 1. Acțiunea de a călări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călărit (s.n.) 2 exemple
    exemple
    • Pantaloni de călărie.
      surse: DLRLC
    • Care muncă mi-e mai dragă? Munca cea de haiducie, Pistoale de Veneție Și cal bun de călărie. ALECSANDRI, P. P. 290.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Arta de a călări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: echitație hipism (sport)

etimologie:

  • Călare + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09