2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârtí [At: CORESI, PS. 153 V: căr~, ~tá / Pzi: ~tésc / E: nct] 1 vi (Pop) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici. 2 vi (Pop) A protesta (tot timpul). 3 vt (Pop; c. este omul) A certa. 4 vt (Pop; c. este omul) A defăima. 5 vt (Ban) A sfâșia. 6 vt (Reg) A dori. 7 vt (Reg) A îndemna.

CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.

CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.

CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. 1. A-și exprima nemulțumirea prin murmure sau critici; a se plânge, a protesta. 2. Tranz. (Rar) A certa, a critica; a cicăli.

A CÂRTÍ ~ésc intranz. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind). /Orig. nec.

cârtì v. a-și arăta nemulțumirea bombănind, a face vorbă pentru lucruri de nimica. [Cf. slav. KRŬTENIĬE, grohăit].

CÎRTÍ, cîrtesc, vb. IV. Intranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «împotriva», «contra», «asupra», «pentru» etc.) A-și exprima nemulțumirea prin murmur sau critici, a se plînge, a protesta, a dezaproba. Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4. Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218. 2. Tranz. A certa, a mustra, a critica, a cicăli. Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10. Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345.

cîrtésc v. intr. (vsl. krŭtati, a grohăi, dedus din krŭteniĭe, grohăĭală). Îmĭ arăt nemulțămirea pin vorbe, protestez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârtí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtésc, imperf. 3 sg. cârteá; conj. prez. 3 să cârteáscă

cârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtésc, imperf. 3 sg. cârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRTÍ vb. v. admonesta, certa, ciopârți, critica, crâcni, dăscăli, dojeni, învrăjbi, moraliza, murmura, mustra, plânge, protesta, sfârteca, sfâșia, supăra.

cîrti vb. v. ADMONESTA. CERTA. CIOPÎRȚI. CRITICA. CRÎCNI. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNVRĂJBI. MORALIZA. MURMURA. MUSTRA. PLÎNGE. PROTESTA. SFÎRTECA. SFÎȘIA. SUPĂRA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrtí (cîrtésc, cîrtít), vb.1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A critica, a lua în tărbacă. – 3. (Banat) A sfîșia, a face bucăți. Sl. Totuși nu apare vb. sl. corespunzător, ci numai s. krŭtĕnije „bodogăneală” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 44); cf. bg. kŭrtjă „a scormoni” și, pentru sensul 3, sb. krtiti „a tortura”. Der. cîrteală, s. f. (faptul de a cîrti); cîrtitor, adj. (care cîrtește); cîrtelnic, adj. (care cîrtește, nemulțumit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârtí2, cârtesc, vb. intranz. – A se plânge, a protesta, a bombăni, a comenta. – Et. nec. (DEX, MDA); din sl. krǔtati „a grohăi” (Scriban).

cârtí1, cârtesc, vb. tranz. – (pop.) 1. A petici, a lipi, a cârpi: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtéască” (Calendar, 1980: 16). 2. (prin extensie) A lovi pe cineva. – Var. a lui cârpi (< sl. krupiti „a petici”, Cihac, DA, DER).

cârtí, cârtesc, vb. tranz. – A petici: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtéască” (Calendar 1980: 16). – Din cârpă (< sl. krŭpa „cârpă”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎRTI vb. 1. Cîrt/ea b. (RA V 71); -escu, Al., 1824 (RI XIV 143). 2. Cîrtoi (AO XVII 314).

Intrare: cârti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârti
  • cârtire
  • cârtit
  • cârtitu‑
  • cârtind
  • cârtindu‑
singular plural
  • cârtește
  • cârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârtesc
(să)
  • cârtesc
  • cârteam
  • cârtii
  • cârtisem
a II-a (tu)
  • cârtești
(să)
  • cârtești
  • cârteai
  • cârtiși
  • cârtiseși
a III-a (el, ea)
  • cârtește
(să)
  • cârtească
  • cârtea
  • cârti
  • cârtise
plural I (noi)
  • cârtim
(să)
  • cârtim
  • cârteam
  • cârtirăm
  • cârtiserăm
  • cârtisem
a II-a (voi)
  • cârtiți
(să)
  • cârtiți
  • cârteați
  • cârtirăți
  • cârtiserăți
  • cârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârtesc
(să)
  • cârtească
  • cârteau
  • cârti
  • cârtiseră
Intrare: Cârti
Cârti nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârti
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârti

  • 1. popular A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezaproba plânge protesta 3 exemple
    exemple
    • Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC
    • Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4.
      surse: DLRLC
    • Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10.
      surse: DLRLC
    • Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345.
      surse: DLRLC

etimologie: