2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CẤRCOTĂ, cârcote, s. f. (Pop. și fam.) Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. ◊ Loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – Cf. sb. krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”.

cấrcotă sf [At: POLIZU / V: ~cută / Pl: ~te / E: cf srb krkotja „inflexibilitate”] (Pfm) 1 Neînțelegere. 2 Ceartă. 3 (Îe) A intra (sau a se băga, a pune, a umbla) în ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 4 (Cer; uneori complinit prin „de om”) Om veșnic nemulțumit. 5 (Cer) Om indecis, care caută mereu subtrefugii. 6 (Csc; Ban) Mulțime de oameni îngrămădiți la un loc Si: îmbulzeală, înghesuială.

CẤRCOTĂ, cârcote, s. f. (Pop. și fam.) Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. ◊ Loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – Cf. scr. krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”.

CÂRCOTĂ ~e f. pop. Schimb de cuvinte tari (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă. ◊ A intra (sau a se băga) în ~ cu cineva a se certa cu cineva. /v. a cârcoti

cârcotă f. ceartă, gâlceava pentru nimicuri. [Cf. cârcăi].

CÎ́RCOTĂ, cîrcote, s. f. Neînțelegere, ceartă, pricină, gîlceavă. Cîrcote și... răutăți iscodesc femeile vecinilor. SADOVEANU, D. P. 117. Cîștigase [boi erul]... cu cîrcota și cu mita vechea judecată ce avea cu dîrjii moșneni de la Toroipanu. M. I CARAGIALE, C. 90. În țara de jos, tihnă. Negoțul se petrece fără cîrcotă. DELAVRANCEA, A. 22. ◊ Expr. A intra (sau a se băga) în cîrcotă (cu cineva) = a ajunge la ceartă, a se certa (cu cineva). Ce făcuși, jupîne, de intrași în cîrcotă cu boierii? PAS, Z. III 186. Ce sînt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?... Că de! drept să-ți spun, cu boierii în cîrcotă nu mă bag. CARAGIALE, O. III 41.

cî́rcotă f., pl. e (ceh. krkot, cîrîire, krkati, a cîrîi, rudă cu cîrcîĭ, cîrc, crîcnesc). Ceartă, sfadă. Șicană. V. chițibuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cấrcotă (pop.) s. f., g.-d. art. cấrcotei; pl. cấrcote

cârcotă s. f., pl. cârcote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCOTĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

cîrcotă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎRCOTĂ subst. 1. – Gh. boier 1829 (Fil); 2. – Ilie (Isp II1); – Sandul (Tut).

Intrare: Cârcotă
Cârcotă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârcotă
Intrare: cârcotă
cârcotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcotă
  • cârcota
plural
  • cârcote
  • cârcotele
genitiv-dativ singular
  • cârcote
  • cârcotei
plural
  • cârcote
  • cârcotelor
vocativ singular
plural

cârcotă

  • exemple
    • Cîrcote și... răutăți iscodesc femeile vecinilor. SADOVEANU, D. P. 117.
      surse: DLRLC
    • Cîștigase [boierul]... cu cîrcota și cu mita vechea judecată ce avea cu dîrjii moșneni de la Toroipanu. M. I CARAGIALE, C. 90.
      surse: DLRLC
    • În țara de jos, tihnă. Negoțul se petrece fără cîrcotă. DELAVRANCEA, A. 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune verbală A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: certa 2 exemple
      exemple
      • Ce făcuși, jupîne, de intrași în cîrcotă cu boierii? PAS, Z. III 186.
        surse: DLRLC
      • Ce sînt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?... Că de! drept să-ți spun, cu boierii în cîrcotă nu mă bag. CARAGIALE, O. III 41.
        surse: DLRLC

etimologie: