2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cấrță sf [At: PAȘCA GL. / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Fetiță mică, sugară.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRȚĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță.

cîrță s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎRȚA 1. Com. în jud. Harghita, pe Olt; 5.754 loc. (1991). Expl. de calcare dolomitice. Prelucr. lemnului (cherestea). Biserică gotică (c. 1500) cu incintă fortificată. 2. Com. în jud. Sibiu, pe Cîrțișoara; 1.252 loc. (1991). Topitorie de in. Țesătorie. Stație de c. f. Aici se află un complex mănăstiresc ridicat de călugări cistercieni, în 1202, cu cea mai veche biserică de stil gotic timpuriu din țara noastră.

CÎRȚA cf. subst. ard. cîrță „cîrpă” (DLR); etimologiile: pentru Cîrța, numele celor două sate din r. Făgăraș și r. Ciuc din sas Kerz „făclie”, ori Șinca s. din germ. Schinke, admise de Pașca, sînt naive. 1. Explicația lui Drăganu (p. 551) < rom. Cîrstea prin sas. Kirtsi fonetizat apoi Kerz, poate fi plauzibilă pt. numele satului ardelean, dar nu e admisibilă pentru Cîrța t. r, Huși (DG). 2. Cîrțan Istrati, boier, mold., 1711 (Neculce, Kog II 332; – Badea, din Cîrța; Cărțan Ion (Puc 61). V. și Cîrțu.

Intrare: Cârța
Cârța nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârța
Intrare: cârță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârță
  • cârța
plural
  • cârțe
  • cârțele
genitiv-dativ singular
  • cârțe
  • cârței
plural
  • cârțe
  • cârțelor
vocativ singular
plural