3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Câmpeni pl. orășel în Transilvania, pe malul Arieșului și în mijlocul Munților Apuseni, cap. Moților: 2600 loc. (dintre cari 2431 Români).

câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).

CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.

CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.

CÎMPEÁN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.

CÎMPEÁN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.

CÂMPEÁN ~éni m. Locuitor de la câmp. /câmp + suf. ~ean

câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.

cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

câmpeán adj. m., s. m., pl. câmpéni; adj. f. câmpeánă, pl. câmpéne

câmpeán s. m., adj. m., pl. câmpéni; f. sg. câmpeánă, pl. câmpéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂMPEÁN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.

CÂMPEÁN s. (prin Transilv.) țăran. (~ul este locuitorul de la câmpie.)

cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.

CÎMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ este locuitorul de la cîmpie.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎMPENI, oraș în jud. Alba, în depr. cu același nume, pe stg. Arieșului, în Țara Moților; 8.801 loc. (1991). Combinat de expl. și prelucr. lemnului (mobilă stil, cherestea, dogărie); produse textile (tricotaje) și alim. Menționat documentar în 1565; la 24 mai 1782, la C. a avut loc o revoltă țărănească, preludiu al răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan. Ocupat de țăranii răsculați (nov.-dec. 1784); în timpul Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania a fost cartier general al lui Avram Iancu. Declarat oraș în 1968.

Intrare: Câmpeni
Câmpeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: câmpean (adj.)
câmpean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmpean
  • câmpeanul
  • câmpeanu‑
  • câmpea
  • câmpeana
plural
  • câmpeni
  • câmpenii
  • câmpene
  • câmpenele
genitiv-dativ singular
  • câmpean
  • câmpeanului
  • câmpene
  • câmpenei
plural
  • câmpeni
  • câmpenilor
  • câmpene
  • câmpenelor
vocativ singular
plural
Intrare: câmpean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmpean
  • câmpeanul
  • câmpeanu‑
plural
  • câmpeni
  • câmpenii
genitiv-dativ singular
  • câmpean
  • câmpeanului
plural
  • câmpeni
  • câmpenilor
vocativ singular
  • câmpeanule
  • câmpene
plural
  • câmpenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

câmpean (adj.)

  • 1. rar De (la) câmp, de la țară.
    exemple
    • Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85.
      surse: DLRLC
    • Negreșit că cei dintîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Câmp + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09

câmpean, -ă (persoană) câmpean câmpeană

  • 1. Locuitor de la câmp, de la șes sau prin extensiune, de la țară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țăran

etimologie:

  • Câmp + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09