opțiuni
  • info

3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

bur2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: eg boer] 1 sm (Lpl) Populație în Africa de Sud, urmașă a coloniștilor europeni (olandezi) stabiliți în secolul al XVII-lea. 2 smf, a (Persoană) care aparține acestei populații.

bur1 sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: bura] (Rar) Bură2 (1).

bur, -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. 17; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 2 adj. Care aparține burilor, care se referă la buri. • pl. -i, -e. /<engl. Boer, germ. Bur.

buri s.m. pl. Trib dacic situat prin zona Vîlcei și a Argeșului, avînd ca centru așezarea Buridava. • /<lat. Buri, gr. βοῦροι.

BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer.

Boeri pî. (cit. Buri, lit, «Țărani»), coloni olandezi din Africa australă, susținură timp de aproape trei ani (1899-1902) o luptă eroică pentru independență în contra Englezilor. V. Transvaal.

Buri pl. trib Dac, care locuia în Oltetenia și Banatul Temișoarei. ║ V. Boeri.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. bură, pl. bure

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. bură, pl. bure

bur s. m., adj. m., pl. buri; f. sg. bură, pl. bure

buri s. m. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUR s. afrikaander. (~ii locuiesc în sudul Africii.)

BUR s. afrikander. (~ii locuiesc în sudul Africii.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Burul, -ean v. Bur 6, 7, și Bun 1.

BURI (< fr., engl.) s. m. pl. Afrikaanderi.

Intrare: Burul
Burul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Burul
Intrare: bur (adj.)
bur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bur
  • burul
  • buru‑
  • bură
  • bura
plural
  • buri
  • burii
  • bure
  • burele
genitiv-dativ singular
  • bur
  • burului
  • bure
  • burei
plural
  • buri
  • burilor
  • bure
  • burelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bur (s.m.)
bur2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bur
  • burul
  • buru‑
plural
  • buri
  • burii
genitiv-dativ singular
  • bur
  • burului
plural
  • buri
  • burilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bur, burăadjectiv

  • 1. Care aparține burilor, privitor la buri. DEX '09
etimologie:

bur, burisubstantiv masculin
bură, buresubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul XVII. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.