4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Buri pl. trib Dac, care locuia în Oltetenia și Banatul Temișoarei. ║ V. Boeri.

BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică. – Cf. sb. bura.

bur2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: eg boer] 1 sm (Lpl) Populație în Africa de Sud, urmașă a coloniștilor europeni (olandezi) stabiliți în secolul al XVII-lea. 2 smf, a (Persoană) care aparține acestei populații.

bur1 sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: bura] (Rar) Bură2 (1).

búră5 [At: STOICA, VÎN. 4 / Pl: ~re / E: fr bourre] Dop de carton, pâslă sau ceară, care se așază în cartuș pe pulbere.

búră2 sf [At: MARDARIE, L. 2779 / Pl: ~re, ~ri / E: ns cf it buriana] 1 (Dob complinit prin de ploaie) Ploaie măruntă, deasă și scurtă Si: burniță, (rar) bur, burat2 (2), (reg) bureală, burlă, burliță, burnă. 2 (Reg; pex) Ceață. 3 (Reg; pan) Aburul care iese din mâncarea caldă. 4 (Reg; pex) Chiciură. 5 (Reg; pex) Promoroacă. 6 (Reg; pex) Polei. 7 (Reg) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg) Melodie după care se execută bura (7). 9 (Reg) Instrument de pescărie nedefinit mai îndeaproape.

búră3 sf [At: ANTIPA, P. 313 / Pl: ~re / E: nct] (Reg) Cârlig cu coadă pentru prins peștii din năvod Si: buret.

búră1 sf [At: CORESI, PS. 125 / V: búria, buránă, boránă / Pl: ~re / E: vsl бурга] Furtună.

búră4 sf [At: ALRM I/II, h. 415 / Pl: ~re / E: nct] (Reg) Pânză care se pune pe fața mortului.

BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer.

BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura.

BÚRĂ s. f. 1. (De obicei determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă, burniță. Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87. Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142. ◊ Fig. Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76. 2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă. ◊ (Poetic) Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. F. 187. Bura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine).

BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță. – Comp. sb. bura.

BÚRĂ ~i f. Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; burniță. /<sb. bura

Boeri pî. (cit. Buri, lit, «Țărani»), coloni olandezi din Africa australă, susținură timp de aproape trei ani (1899-1902) o luptă eroică pentru independență în contra Englezilor. V. Transvaal.

bură f. 1. ploaie cu furtună; 2. ploaie măruntă și rece: pulberea de diamante cade fină ca o bură EM. [Vechiu-rom. bură, vifor = serb. BURA].

1) búră f., pl. ĭ (sîrb. bura, furtună [înț. pe care îl avea și vrom.], vsl. și rus. búrĕa, furtună; turc. bora, un vînt violent. V. zbîrlesc. Cp. cu boare. Bern. 1, 103). Vechĭ. Furtună. Azĭ. Început de ploaĭe, ploaĭe slabă. O bură de ploaĭe, o ploaĭe scurtă. Nord. Chiciură. V. burniță, ropot.

*2) búră f., pl. e (fr. bure, stofă foarte groasă de lînă). Rotocol de pîslă foarte groasă care se pune în cartuș pentru pulbere și alice în locu fultuĭeliĭ primitive: un pachet de bure.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: Buri
nume propriu (I3)
  • Buri
Intrare: bur (adj.)
bur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bur
  • burul
  • buru‑
  • bu
  • bura
plural
  • buri
  • burii
  • bure
  • burele
genitiv-dativ singular
  • bur
  • burului
  • bure
  • burei
plural
  • buri
  • burilor
  • bure
  • burelor
vocativ singular
plural
Intrare: bur (s.m.)
bur2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bur
  • burul
  • buru‑
plural
  • buri
  • burii
genitiv-dativ singular
  • bur
  • burului
plural
  • buri
  • burilor
vocativ singular
plural
Intrare: bură (ploaie)
bură1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • bura
plural
  • bure
  • burele
genitiv-dativ singular
  • bure
  • burei
plural
  • bure
  • burelor
vocativ singular
plural
bură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • bura
plural
  • buri
  • burile
genitiv-dativ singular
  • buri
  • burii
plural
  • buri
  • burilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bur (adj.)

  • 1. Care aparține burilor, privitor la buri.
    surse: DEX '09

etimologie:

bur, -ă (persoană) bură

  • 1. (la) plural Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul XVII.
    surse: DEX '09

etimologie:

bură (ploaie)

  • 1. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață).
    exemple
    • Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87.
      surse: DLRLC
    • Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155.
      surse: DLRLC
    • Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250.
      surse: DLRLC
    • figurat Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă.
    exemple
    • poetic Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. F. 187.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bura piscului = ceața care acoperă vârful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine).
      surse: DLRLC

etimologie: