6 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bura3 vi [At: MINEIUL (1776) 189 2/2 / Pzi: ~rez / E: vsl борꙗ] (Iuz) A lupta.

bura1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: 3 ~ea / E: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița. corectată

bura2 vt [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.

BURÁ1 pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.

BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din bură.

BURÁ, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.

BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țârâi. – Din bură.

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Fr. bourrer.

BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].

BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)

A BURÁ2 ~éz tranz. 1) (găuri de mine după introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferată) A apăsa cu forță (pentru a întări). /<fr. bourrer

A BURÁ1 pers. 3 ~eáză intranz. A ploua mărunt și des; a burnița; a cerne. /v. bură

burà v. a cădea bură, a ploua mărunt.

bur2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: eg boer] 1 sm (Lpl) Populație în Africa de Sud, urmașă a coloniștilor europeni (olandezi) stabiliți în secolul al XVII-lea. 2 smf, a (Persoană) care aparține acestei populații.

bur1 sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: bura] (Rar) Bură2 (1).

búră5 [At: STOICA, VÎN. 4 / Pl: ~re / E: fr bourre] Dop de carton, pâslă sau ceară, care se așază în cartuș pe pulbere.

búră2 sf [At: MARDARIE, L. 2779 / Pl: ~re, ~ri / E: ns cf it buriana] 1 (Dob complinit prin de ploaie) Ploaie măruntă, deasă și scurtă Si: burniță, (rar) bur, burat2 (2), (reg) bureală, burlă, burliță, burnă. 2 (Reg; pex) Ceață. 3 (Reg; pan) Aburul care iese din mâncarea caldă. 4 (Reg; pex) Chiciură. 5 (Reg; pex) Promoroacă. 6 (Reg; pex) Polei. 7 (Reg) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg) Melodie după care se execută bura (7). 9 (Reg) Instrument de pescărie nedefinit mai îndeaproape.

búră3 sf [At: ANTIPA, P. 313 / Pl: ~re / E: nct] (Reg) Cârlig cu coadă pentru prins peștii din năvod Si: buret.

búră1 sf [At: CORESI, PS. 125 / V: búria, buránă, boránă / Pl: ~re / E: vsl бурга] Furtună.

arată toate definițiile

Intrare: Bura
nume propriu (I3)
  • Bura
Intrare: bura (astupa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
singular plural
  • burea
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
(să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
(să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burea
(să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
(să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
(să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burea
(să)
  • bureze
  • burau
  • bura
  • buraseră
Intrare: bura (ploua)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
singular plural
  • burea
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
(să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
(să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burea
(să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
(să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
(să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burea
(să)
  • bureze
  • burau
  • bura
  • buraseră
Intrare: bur (adj.)
bur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bur
  • burul
  • buru‑
  • bu
  • bura
plural
  • buri
  • burii
  • bure
  • burele
genitiv-dativ singular
  • bur
  • burului
  • bure
  • burei
plural
  • buri
  • burilor
  • bure
  • burelor
vocativ singular
plural
Intrare: bură (persoană)
bură1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • bura
plural
  • bure
  • burele
genitiv-dativ singular
  • bure
  • burei
plural
  • bure
  • burelor
vocativ singular
plural
Intrare: bură (ploaie)
bură1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • bura
plural
  • bure
  • burele
genitiv-dativ singular
  • bure
  • burei
plural
  • bure
  • burelor
vocativ singular
plural
bură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • bura
plural
  • buri
  • burile
genitiv-dativ singular
  • buri
  • burii
plural
  • buri
  • burilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bura (astupa) tranzitiv

  • 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

bur (adj.)

  • 1. Care aparține burilor, privitor la buri.
    surse: DEX '09

etimologie:

bura (ploua) intranzitiv unipersonal

  • 1. A ploua mărunt și des.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burnița cerne țârâi (cădea, suna) 3 exemple
    exemple
    • Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235.
      surse: DLRLC
    • Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303.
      surse: DLRLC
    • Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bură
    surse: DEX '98

bur, -ă (persoană) bur bură

  • 1. (la) plural Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul XVII.
    surse: DEX '09

etimologie:

bură (ploaie)

  • 1. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață).
    exemple
    • Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87.
      surse: DLRLC
    • Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155.
      surse: DLRLC
    • Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250.
      surse: DLRLC
    • figurat Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • poetic Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. F. 187.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bura piscului = ceața care acoperă vârful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine).
      surse: DLRLC

etimologie: