O definiție pentru Buncu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUNCU < adj. bun + -cu, -cea etc. sau dintr-o temă străină, v. Drăganu pp.52, 53, 445-446 etc. 1. Bunca b. (16 B VI 337). 2. + -ciu: Bunciu, olt. (Am); Ion(17AII 279). 3. Buneii, olt. (AO X128); (16 B VI 337). 4. Bunca zis și Bunicea, -cil (AO X 128). 5. Buncea popa, olt. (13 – 15 B 253; 16 B I 15, 16, 60, III 186, VI 337); Bunc/ești, -eni ss.

Intrare: Buncu
Buncu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Buncu